Sf. Athanasie din Paros împotriva intercalării troparului Ceasului al III-lea în epicleza euharistică

3.4 (2)

Iată, deci, ce spune unul dintre Părinții renașterii isihaste, Sf. Athanasie al Parosului (1722-1813, data de prăznuire 24 iunie) – marele luptător pentru curățirea tradiției ortodoxe de influențe străine. Desigur, cei cunoscători vor fi mirați de folosirea de către sfânt încă în a termenului metousiōsis care poate trimite la terminologia latină, însă așa cum se plânge el însuși în deschiderea textului din care vom reda mai jos doar o notă a sa, până și în academiile teologice ortodoxe se preda la acea vreme după manule scolastice vestice, pline de greșeli teologice – lucru ce l-a făcut pe sfânt treptat să se înhame la o uriașă muncă de corectare, apoi de renunțare pur și simplu la sursele vestice corupte și la rescrierea completă într-un duh ortodox pe care și ei, ca și noi astăzi, îl redescoperim treptat! De aceea, a aduce în sprijinul păstrării acestor intercalări fragmente din diferiți autori mai noi care au comentat Dumnezeiasca Liturghie fără a avea cunoștință de cercetările și pozițiile critice ale unor sfinți ce au trăit și au exprimat poziții clare încă de acum două secole si jumătate, nu este constructiv și nici nu constituie un argument profund.

Publicăm aceasta și în urma reacțiilor cu iz rascolnic în spațiul românesc (care confundă regretabil Sfânta Tradiție cu tradiționalismul) îndreptate inclusiv împotriva unor juste decizii sinodale ale unor Biserici autocefale sau doar autonome Ortodoxe:

Ajungând la acest cuvânt, am socotit necesar să însemnăm şi să dăm de ştire tuturor că rugăciunile dumnezeieştii transsubstanţieri [metousiōsis], atât de ale dumnezeiescului Hrisostom, cât şi ale Marelui Vasile, sunt acum corupte prin nişte adaosuri străine intercalate din afară de o mână îndrăzneaţă şi lipsită de învăţătură, care întrerup continuitatea. Această corupere se arată prin mai multe: 1. observând cu atenţie, am găsit Liturghii şi Evhologhioane, nu numai manuscrise, ci şi tipărite, nu foarte vechi, în care aceste rugăciuni păstrează continuitatea lor iniţială fără vreo intercalare din afară; 2. în Sfântul Munte am găsit multe suluri de pergament, iar în Nea Moni din Chios şi unul de hârtie, în care toate sunt la fel de intacte; 3. am găsit şi o carte hrisostomică editată la Paris în 1630 care are Liturghia lui Hrisostom fără nici un astfel de adaos în rugăciunea transsubstanţierii; 4. la Nicolae Vulgaris se redau şi rugăciunile dumnezeiescului Iacob, fratele lui Dumnezeu, ale lui Marcu Evanghelistul şi ale lui Clement papa Romei cel egal cu Apostolii, şi în nici una din acestea nu se vede un astfel de adaos din afară care să destrame continuitatea rugăciunii. Căci cum ar fi putut exista un asemenea adaos în acele vremuri, nu numai ale dumnezeieştilor Apostoli, dar şi ale dumnezeiescului Vasile şi Hrisostom, când acest tropar — „Doamne, Cel ce pe Preasfântul Tău Duh” — pare să fie făcut în timpurile mai din urmă? Iar că rugăciunile de sfinţire ale celor două Liturghii sunt corupte este evident şi e de prisos să se mai îndoiască cineva de aceasta. Dar cine anume a fost cel ce a cutezat această mare îndrăzneală să vâre după atâtea veacuri o mână profanatoare în de Dumnezeu insuflatele rugăciuni ale sfinţilor, nimeni, cred, nu va putea spune limpede. Pare că acest lucru absurd a fost făcut de cineva mânat de un zel lipsit de judecată şi de învăţătură, întrucât în ce priveşte săvârşirea sfintelor daruri avem un diferend cu latinii. Pentru că aceştia gândesc şi spun că darurile puse înainte se săvârşesc prin cuvintele Domnului „Luaţi! Mâncaţi! … Beţi din acesta toţi! etc.”, iar noi spunem că prin rugăciunile preotului pe care le numim epicleze/invocări dumnezeieşti, aşa cum şi toate celelalte Taine se sfinţesc prin epicleze dumnezeieşti. De aceea, unul de‑al nostru, purtat, pe cât se pare, de zel împotriva latinilor, a făcut acest adaos lipsit de învăţătură la rugăciuni, nepricepând din pricina lipsei de învăţătură/cultură — având zel, dar nu şi pricepere [Rm 10, 2] — că acele rugăciuni ale sfinţilor sunt chiar aceasta: rugăciuni, cereri şi implorări: „Şi Te chemăm, cerem şi Te rugăm — spune dumnezeiescul Hrisostom —, trimite Duhul Tău Cel Sfânt… şi fă”, asemenea şi Marele Vasile: „Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, Sfinte al sfinţilor” etc. Nemulţumindu‑se cu aceste implorări şi invocări insuflate de Dumnezeu ale dascălilor noştri insuflaţi de Dumnezeu, întrerupând cu mână îndrăzneaţă continuitatea rugăciunilor dumnezeieşti, acela a intercalat cu forţa şi după capul lui cele ce i s‑au părut mai destoinice pentru săvârşirea sfintelor. Iar coruperea sintaxei din rugăciunea Marelui Vasile e încă şi mai rea decât cea din a lui Hrisostom. Pe lângă acestea, un asemenea adaos duce şi la un înţeles absurd; căci rugăciunile sfinţilor [Părinţi] imploră pe Tatăl Cel fără de început ca să facă…, iar acest adaos introduce persoana lui Hristos, căci pe Acesta, Cel ce a trimis pe Preasfântul Duh…, adică pe Iisus Hristos, îl cheamă adaosul să facă pâinea aceasta Trupul Hristosului Tău. Ce absurditate!

SURSA: https://www.pemptousia.ro/2013/02/teologia-liturgic-euharistica-a-cuviosului-atanasie-din-paros-1721–1813-–-prefata-dogmaticii/

VEDEȚI și articolul plus discuțiile de la: https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2018/03/27/americanii-mai-ortodocsi-decat-noi-liturgica-si-misiologie-ortodoxa-liturgica-si-misiologie-ortodoxa/ 

și de la: http://www.teologie.net/2018/03/05/americanii-mai-ortodocsi-decat-noi/

http://acvila30.ro/teologia-liturgic-euharistica-a-cuviosului-atanasie-din-paros-1721-1813-prefata-dogmaticii/

2.1

Reclame

«Americanii mai ortodocşi decât noi…» Preluare de pe Teologie.net LITURGICĂ ŞI MISIOLOGIE ORTODOXĂ | LITURGICĂ ŞI MISIOLOGIE ORTODOXĂ

Sursa cu textele justificative de accesat prin linkuri active http://www.teologie.net/2018/03/05/americanii-mai-ortodocsi-decat-noi/

La 15 februarie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America (OCA) a emis o dispoziție însoţită de o notă explicativă (traduse de Mihai Răducă de pe saitul oficial al OCA), prin care corectează textul epiclezei în Liturghia Sf. Vasile cel Mare şi rânduiala împărtășirii la Liturghia Darurilor Înaintesfinţite. Precizăm că, renunţarea la troparul Ceasului al III-lea („Doamne, cel ce pe Preasfântul Tău Duh…”), înserat abuziv şi greşit în textul epiclezei, s-a făcut de OCA încă în ediţiile precedente ale Liturghierului. Prin urmare, Biserica Ortodoxă din America a avut curajul şi priceperea de a renunţa la inovaţiile liturgice din sec. XV-XVII. Captivi ai acestor inovaţii au mai rămas doar Biserica Ortodoxă Rusă şi cea Română, care în sec. XVII traducea Liturghiile după cărţile slavo-ruse şi a rămas tributară acestora până astăzi.

Despre falsa adeverire minunată a adevărului ereziei lui Arie printr-un pustnic eretic şi mincinos în Sinaxarul sărbătorii Primei şi cele de a doua găsiri a cinstitul cap al Înaintemergătorului (24 Februarie)

Astfel, cinstitul şi sfântul cap al Mergătorului-Înainte a trecut de la unul la altul, prin multe mâini. După aceea, a ajuns la un monah presbiter, anume Eustatie, care vieţuia aproape de cetatea Emesa, într-o peşteră. Acela, deşi era rău-credincios, vătămat cu eresul lui Arie, totuşi mergeau la el neputincioşii să se tămăduiască cu darul cel minunat, care ieşea din capul Mergătorului-Înainte, cel ţinut în taină de el. Monahul acela, precupeţind darul lui Dumnezeu, acele minuni le atribuia relei sale credinţe celei ereticeşti, tăinuind adevărul înaintea oamenilor, încât pe mulţi de un gând cu el îi înşela. Înştiinţându-se despre reaua lui credinţă, toţi cei din cetatea Emesa s-au sfătuit împreună cu episcopul şi cu voievodul şi au trimis să-l izgonească din peştera aceea şi din hotarele Emesei. Iar el a rugat pe cei ce-l goneau ca să-l lase în ziua aceea să petreacă în peşteră, făgăduind că a doua zi să iasă singur. Dobândind acea vreme, a îngropat noaptea, vasul cel de apă cu sfântul cap, în peştera aceea, adânc în pământ, nădăjduind că în altă vreme va veni în taină să-l ia şi iarăşi, făcând prin el minuni, să-şi întindă credinţa sa cea rea. Însă n-a câştigat ceea ce nădăjduia, pentru că, după ieşirea din peştera aceea, îndată s-au sălăşluit acolo nişte binecredincioşi monahi îmbunătăţiţi, unde nu mai era cu putinţă acelui eretic să intre şi să fure comoara cea duhovnicească, ascunsă în pământ. După multă vreme, adunându-se mulţi fraţi, s-a aşezat mănăstire lângă peştera aceea; iar capul Mergătorului înainte nu era ştiut de nimeni, fiind sub obroc. Trecând mulţi ani, l-a găsit Marcel, arhimandritul acelei mănăstiri de lângă peştera Emesei, bărbat îmbunătăţit.

Sursa:

https://doxologia.ro/viata-sfant/intaia-doua-aflare-capului-sfantului-ioan-inaintemergatorul-botezatorul-domnului

Pentru cunoscătorii de limbă greacă: Mitropolitul Hierotheos Vlachos a conferenţiat pe tema Persoana conform Sf. Vasile cel Mare şi conform personalismului modern. „«Τὸ πρόσωπο κατὰ τὸν Μέγα Βασίλειο καὶ τὸν σύγχρονο περσοναλισμό» -Τριῶν Ἱεραρχῶν 2018” pe YouTube

De reţinut: conferinţa nu este tradusă în limba română.

Sinodul B.O.Ruse consideră problematice formulările „Sinodului din Creta” şi nu îl primeşte ca Ecumenic, nici deciziile sale ca obligatorii

Sinodul B.O.Ruse consideră problematice formulările „Sinodului din Creta” şi nu îl primeşte ca Ecumenic, nici deciziile sale ca obligatorii. De asemenea, se subliniază faptul că două treimi din episcopii din delegaţia sârbă nu au semnat mult disputatul document despre relaţia Bisericii (Ortodoxe) cu restul lumii creştine. Lucru semnalat la acea vreme şi de siteul nostru, dar ignorat de presa bisericească oficială de la noi.

Iată un extras din textul publicat pe siteul Patriarhiei Ruse:

https://mospat.ru/en/2017/12/02/news153781/

38. The Episcopal Council approves the evaluation of the Council of First Hierarchs and bishops of ten Local Orthodox Churches which took place on the island of Crete from 18th to 26th June 2016 which is contained in the decision of the Holy Synod of 15th June 2016 (Journal no.48). This Council cannot be viewed as Ecumenical, and the decisions taken at it cannot be viewed as binding for the entire Orthodox Church since in the absence of the agreement of a number of Local autocephalous Orthodox Churches on holding the Council at a time early agreed upon the principle of consensus was violated. At the same time, we ought to recognize the Council on Crete as a significant event in the history of the Orthodox Church.

39. An analysis of the documents of the Council of Crete entrusted by the Holy Synod to the Synodal Biblical-Theological Commission has shown that some of them contain unclear and ambiguous formulations, which does not allow us to consider them exemplary expressions of the truths of the Orthodox faith and the Church’s Tradition. This is especially true of the document on “The Relationship of the Orthodox Church with the rest of the Christian world,” which was not signed by two thirds of the members of the delegation of the Serbian Orthodox Church, as well as individual bishops of a number of other Local Churches which took part in the work of the Council on Crete, which testifies to a significant difference in opinion in relation to this document even among the participants of the Council of Crete.

40. The members of the Council note the ambiguous attitude towards the Council which took place on Crete among the family of the Local Orthodox Churches, noting the commentaries of the Holy Synods of the Churches of Antioch (27th June 2016), Bulgaria (15th November 2016) and Georgia.

VIDEO: ÎPS Hierotheos Vlachos conferenţiază la lansarea traducerii în română a două noi importante cărţi ale sale la Iaşi: Dogmatica Empirică vol. II şi Vechea şi Noua Romă

 Înregistrarea şi detalii despre cărţi aveţi mai jos. Autorul vorbeşte începând cam cu minutul 30

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10155149767225119&id=285306805118

Termenul ”Biserici” ca ”termen tehnic”, de Mitropolitul de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Ierótheos

ιεροθεος-βλαχος.jpg.jpeg

În ultima vreme s-a afirmat pe larg de către unii că, deși Biserica este ”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”, și aceasta este Biserica Ortodoxă, putem folosi termenul ”Biserici” și cu referire la eterodocși, iar în cazul acesta este ”termen tehnic” (terminus technicus).

Opinia aceasta surprinde în mod deosebit, pentru că nu este consemnată în texte oarecare, ci este afirmată de către episcopi, și chiar în cadrul organelor sinodale, pentru a putea fi susținută hotărârea ”Sfântului și Marelui Sinod” din Creta că ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a bisericilor și confesiunilor creștine eterodoxe” *.

Desigur, opinia mea în acest sens este diferită, și o voi formula în acest text.

  1. Ce înseamnă ”termen tehnic”[1]

”Termen tehnic” (terminus technicus), potrivit dicționarului lui G. Babiniotis, este un ”termen pe care îl folosește o artă, o știință sau o profesie anume”.

Consultând pagina de internet Πύλη για την Ελληνική Γλώσσα, și anume referirea la limbajele specializate[2] vom ajunge la concluzia că termen tehnic (terminus technicus) este termenul folosit în cadrul unui limbaj tehnic al oamenilor de știință din fiecare specialitate în examinarea problemelor din cadrul specialității lor. Termen tehnic, cu alte cuvinte, este termenul care se folosește pentru a fi descrise obiecte sau noțiuni care fie nu au denumire în uzul curent, fie acoperă nevoia de a descrie cu un termen mai concret, excluzând orice ambiguitate, obiecte pe care limba obișnuită (vocabularul comun) deja le descrie. Cu alte cuvinte, termen tehnic poate fi un cuvânt nou creat sau un cuvânt care există în vocabularul comun, folosit cu un sens mai concret, mai mult sau mai puțin diferit de sensul pe care îl are în vocabularul comun.

În cazul respectiv, adică, în textul Marelui Sinod, expresia ”termen tehnic” presupune că nu se recunoaște că aceste ”comunități și confesiuni creștine” sunt Biserică, ci este folosit convențional cuvântul ”Biserică” referitor la aceste grupări creștine, ca să ne facilităm comunicarea dintre noi.

Pe baza definiției termenului tehnic la care am ajuns pe baza materialului pe care l-am  preluat de pe situl Πύλη γιά τήν Ἑλληνική Γλώσσα, am putea semnala următoarele cu privire la utilizarea termenului de ”Biserică” ca termen tehnic: Continuă lectura