de Marian Maricaru
Ajunul, adică ajunarea, adică postul negru până seara, sunt mutate pentru astăzi, Vineri, când Nașterea Domnului cade Duminică sau Luni (ca în acest an), pentru că Sâmbătă și Duminică nu sunt zile de post aspru, ci de dezlegare (aviz și celor care cer ajunare Sâmbătă pentru a se împărtăși Duminică; singura excepție este Sâmbăta Mare). În acest caz, Vinerea respectivă este zi aliturgică, adică nu se săvârșește celebra Liturghie vesperală (adică unită cu Vecernia, făcută seara, după o zi de ajunare; în acest caz se săvârșește Liturghia cu anaforaua și celelalte ale Sf. Vasile cel Mare) ce deschide, de fapt, însuși praznicul Nașterii Domnului, citindu-se la ea un lung șir de profeții veterotestamentare ce explică sărbătoarea, pe lângă Apostolul și Evanghelia specifice)! Desigur, când Nașterea Domnului cade Sâmbătă, în chip firesc ajunul este Vineri, în preziua sărbătorii, iar atunci se posteşte negru până seara, apoi se face Liturghia vesperală a Sf. Vasile cel Mare vineri seara, care este deja liturgic Sâmbătă și praznicul Nașterii Domnului!
Există o regulă observată de liturgiști, anume că în a doua jumate a primului mileniu Liturghia pentru praznice și Duminici este cea a Sf. Vasile cel Mare. A Sf. Ioan Gură de Aur este pentru Sâmbete și zile de rând, fiind mai scurtă și post-vasiliană. Observăm că până astăzi, la mari praznice existente în prima jumătate a primului mileniu creștin, Liturghia praznicului este cea a Sf. Vasile cel Mare. Iar faptul că Liturghia din seara de ajun este a Sf. Vasile, plină de citiri din profeții, cu Apostol și Evanghelie deja a praznicului, arată că acolo cade punctul de gravitatea a unui astfel de praznic.
Aveți mai jos o emisiune din ajun de Nașterea Domnului în care explic o serie de lucruri legate de evenimentul Nașterii, alaturi de doamna Maria Dragomiroiu.
Blog de Dogmatică Empirică 