Partea a doua a unui interviu luat pe loc profesorului Marian Maricaru: Răspuns la obiecțiile de tip neopăgân newageist panteist monist ori dualist gnostic, combinate cu erezii neoprotestante, ale unui cunoscut artist nenumit

Cu ocazia Duminicii Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic care a lămurit despre Dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu Întrupat, am încărcat această continuare a lămuririi către un cunoscut artist in legătură cu diferența dintre Dumnezeirea lui Hristos și posibilitatea omului de a se curăța, lumina și îndumnezei prin participarea la Dumnezeirea lui Hristos prin relația cu Persoana lui Hristos, Dumnezeu-Omul.

Partea a doua a unui interviu luat pe loc. Răspuns la obiecțiile de tip neopăgân newageist panteist monist ori dualist gnostic, combinate cu erezii neoprotestante, ale unui cunoscut artist nenumit. Ce înseamnă crearea din nimic a lumii și puterea lui Dumnezeu de a crea „din nimic”. Este nimicul ceva? Teologia iconică a limbajului (cunoaștem doar conceptual despre Dumnezeu și lume prin asemănări neasemenea). Diferența dintre puterea lucrării de minuni a lui Hristos – Care Îi este proprie pentru că El este Însuși Dumnezeu din Dumnezeu Întrupat (energiile Dumnezeiști izvorâte din Firea Sa Dumnezeiască conlucrează cu puterile firii Sale omenești și se manifestă prin Persoana Sa divino-umană) -, și puterea dumnezeiască (energiile necreate) dată de El (de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt) în dar sfinților care conlucrează cu ea. Puterile proprii firii umane sunt tot primite în dar de la Creator, de la crearea omului, însă fără ajutorul sinergic al energiilor Dumnezeiești oamenii sfinți nu ar putea face minuni și nu ar putea depăși cele ale firii umane căzute. Adam a fost creat într-o stare de har pe care a pierdut-o, iar omul fără harul necreat Dumnezeiesc este nedeplin și nu se poate vindeca de rău, păcat, necunoaștere, lipsa libertății (sclavia față de patimi și vicii), boală, stricăciune și mortalitate. Hristos, Noul Adam, aduce vindecarea și Viața. Cu El firea noastră căzută trebuie altoită prin participarea la Sfintele Taine și toate celelalte pe care ni le-a dat ca poruncă a iubirii Hristos și care ne unesc cu El și cu Tatăl prin Duhul. Diferența dintre mijlocirea lui Hristos către Tatăl și mijlocirea la Hristos a sfinților și a oricăruia dintre credincioșii care se roagă în Duhul, prin Fiul, Tatălui. Sfântul Apostol Pavel spune că unicul mijlocitor dintre oamenire și Tatăl este Hristos, Care este Fiul Întrupat, Dumnezeu-Omul, dar tot Sf. Pavel cere contemporanilor săi să facă rugăciuni și mijlociri la Dumnezeu pentru el și pentru alții.

NB: ca si filmarea anterioară, și aceasta este mai veche, nu din acest an.

Diferența dintre monoteismul biblic, dualismul gnostico-masonic și panteismul păgân oriental. Explicații pe loc ale prof. Marian Maricaru

Descrierea videoului de pe canalul Youtube al prof. Marian Maricaru:

Partea 1. Răspuns oferit ad hoc unui cunoscut artist, fiind luat prin surprindere când gustam coliva primită, după un parastas (iertați ineditul situației!): Despre diferența de esență, ființială sau substanțială dintre Dumnezeu și lume (dintre Dumnezeu și creația Sa), despre energiile necreate care izvorăsc din Ființa lui Dumnezeu prin cele Trei Persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh), despre MONOTEISM VERSUS păgânismul PANTEIST newageist care îi confuzează pe atâția dintre cei care ar dori să fie creștini, dar neavând repere și fiind invadați de propaganda neopăgână de sorginte extrem orientală, confundă pe Dumnezeu cu Universul, care este doar creația Sa, nu El Însuși

Nu uitați să dați like, share și subscribe cu clopoțel pentru a vedea urmarea și a mări vizibilitatea – dacă ați considerat ceva de folos din explicațiile date.

Apocalipsa: Dumnezeiasca Liturghie nezidită, în Templul nezidit

de Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie

1. Apocalipsa Evanghelistului Ioan

Pentru început, se cuvine menţionate câteva date despre cartea Apocalipsei lui Ioan. A fost scrisă de Evanghelistul Ioan pe când se afla exilat în insula Patmos şi cuprinde descoperirea-revelaţia pe care a primit-o şi a descris-o în chip minunat, cândva pe la sfârşitul secolului I d.Hr. Este vorba de o scriere grea, prin excelenţă profetică, pe care Biserica nu a inclus-o în citirile de la adunările ei liturgice, tocmai pentru că este greu de tâlcuit. Acesta este motivul pentru care doar unii Părinţi s-au ocupat de erminia ei, cum ar fi Sfântul Andrei al Cezareii, Aretha al Cezareii şi Antim al Ierusalimului.

Desigur, în ultima vreme mulţi au tâlcuit Apocalipsa dintr-o perspectivă contemporană, însă au eşuat în demersul lor, pentru că au cercetat doar evenimentele care au legătură cu antihrist, iar nu atât pe acelea care Îl privesc pe Hristos ca Arhiereu Care săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie nezidită. Se cuvine să întărim că Apocalipsa nu poate fi analizată unilateral, din punct de vedere istoric sau social etc., cu atât mai puţin nu poate fi analizată moralist. Mielul Apocalipsei, care este Mielul lui Dumnezeu Ce S-a jertfit pentru neamul omenesc şi, deopotrivă, este şi Marele Arhiereu, Cel care biruieşte fiara apocaliptică.

Cuprinsul cărţii, după cum spun mulţi ermineuţi, se referă la lupta Bisericii cu diavolul, cu antihrist şi cu puterile celui viclean. La sfârşit, desigur, se arată biruinţa Bisericii asupra puterilor întunericului şi domnia lui Hristos. Astfel, în această scriere, istoria şi eshatologia se împletesc.

În Apocalipsa lui Ioan, prefer să văd experienţa dumnezeieştii Liturghii nezidite în templul nezidit pe care a trăit-o Evanghelistul Ioan şi consider că acesta este mesajul fundamental al acestei scrieri.

Citind-o, înţelegem că nucleul cărţii este săvârşirea dumnezeieştii Liturghii în cer, la care participă Patriarhii, Apostolii, Mucenicii – toţi acei oameni care au trăit cu Mielul şi au participat la slava Lui şi la biruinţa Lui asupra diavolului, a morţii şi a păcatului – şi Îngerii. Simultan, în afara acestei Liturghii se desfăşoară o paraliturghie, în care au loc războaie, catastrofe, morţi etc. Şi asta arată că în afara Bisericii şi a dumnezeieştii Euharistii există moartea, atât duhovnicească, cât şi trupească.

Voi încerca să vă introduc puţin în această mare taină a dumnezeieştii Liturghii, care este inima vieţii bisericeşti.

2. Dumnezeiasca Liturghie nezidită

Fiecare dumnezeiască Liturghie care are loc aici, pe pământ, în Biserică, este comuniune cu Hristos, împărtăşire de slava Lui, desigur, în funcţie de împlinirea condiţiilor premergătoare de participare la liturghie şi de propria noastră stare duhovnicească. Biserica este Trupul lui Hristos şi, pentru că unul este Trupul, una este şi Biserica, se înţelege Biserica Ortodoxă, cea care păstrează adevărul, Tradiţia, învăţătura lui Hristos şi a Sfinţilor. Biserica are două ipostaze: una văzută şi una nevăzută şi este cu totul impropriu să afirmăm precum occidentalii că există o Biserică triumfătoare şi o Biserică luptătoare. Această terminologie nu este întâlnită în Tradiţia noastră biblico-patristică, pentru că creştinii trăind încă pe pământ sunt părtaşi biruinţei lui Hristos şi, ajungând la luminare şi la îndumnezeire, aparţin şi ei Bisericii triumfătoare.

Cea mai de preferat formulare este că Biserica are două aspecte, unul văzut şi unul nevăzut, iar între acestea două există o foarte strânsă legătură. Când oameni care sunt încă în trup biologic se învrednicesc să vadă îngeri şi sfinţi, când ajung la vederea Luminii necreate, înseamnă că în viaţa lor se împleteşte aspectul nevăzut cu cel nevăzut al Bisericii. Acest lucru ni se arată în vedenia Evanghelistului Ioan. Încă trăia biologic şi s-a învrednicit să se desfăteze de această dumnezeiască Liturghie cerească.

De asemenea, putem vorbi de Liturghie creată şi necreată şi de Biserică creată şi necreată. Asta înseamnă că, atât timp cât încă trăim şi avem trup stricăcios şi muritor, suntem nevoiţi să folosim cuvinte, înţelesuri şi reprezentări create, ca să exprimăm această experienţă care este posibilă omului. Sfântul, atunci când se învredniceşte să vadă slava lui Dumnezeu, vede energia-lucrarea Lui necreată şi îndumnezeitoare, şi când, în continuare, încearcă să transmită această experienţă, foloseşte cuvinte, înţelesuri şi reprezentări create. Acest lucru îl vedem la toţi Prorocii. Cuvântul lui Dumnezeu, neîntrupat şi apoi întrupat, nu este văzut în imagini create, dar văzătorii-de-Dumnezeufolosesc reprezentări şi înţelesuri create pentru a transmite oamenilor această experienţă necreată pe care au trăit-o. Astfel, tronurile, jertfelnicele, ramurile de finic etc. pe care le-a văzut Evanghelistul Ioan sunt imagini pe care el le-a folosit pentru a arăta realitatea necreată căreia i-a fost părtaş în cer, în Lumina lui Dumnezeu.

CONTINUARE LA: http://www.pemptousia.ro/2013/02/apocalipsa-dumnezeiasca-liturghie-nezidita-in-templul-nezidit/