Institutul „Matei Balș”: Mulțumiri Patriarhiei Române pentru sprijinul material și suportul spiritual – Basilica.ro

https://basilica.ro/institutul-matei-bals-multumiri-patriarhiei-romane/

Un teolog grec: Captivul turcilor și al SUA va stabili cursul Bisericii? – UJO – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

Teologul Panayiotos Katramados a explicat consecințele pentru Grecia ale problemei bisericii din Ucraina provocate de acțiunile anticanonice ale Patriarhului Bartolomeu.

Problema ucraineană îi privește pe toți, deoarece prin intermediul acesteia puterea a fost dată celui ce a înlocit prin persoana sa Sinodul Ecumenic, Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului, „captivul turcilor și SUA”, și cine îl va controla, va putea conduce întreaga Biserică. Acest lucru este menționat în articolul teologului grec Panayiotos Katramados, care a fost tradus de din chilia Sf. Modest de pe Muntele Athos și publicată pe portalul Pravoslavie.ru.

Teologul a scos în evidență o serie de consecințe ale acțiunilor anticanonice ale Patriarhului Bartolomeu, săvârșite în Ucraina:

1. De acum, Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului anulează deciziile altor Biserici, chiar dacă el însuși le-a semnat.

„În cazul ucrainenilor, Constantinopolul nu numai că a anulat unilateral acordul încheiat cu Patriarhia Moscovei, dar a revocat și semnăturile prin care a confirmat condamnarea și anatemizarea schismaticilor”, a explicat teologul. „Astfel, recunoscând privilegiile inexistente ale patriarhului, ierarhia Elenă recunoaște că în orice moment este posibilă desființarea completă a Bisericii Elene și anularea oricărei decizii a acesteia. Oare nu este aceasta începutul a ceea ce se întâmplă acum în Biserica Ciprului, unde are loc o revizuire evidentă a Statutului său? Pe când în Kolymbari Patriarhul a dat cuvântul că nu va cere pământuri noi. Dacă își retrage semnătura de pe documente, oare îi va fi greu să renunțe la obligațiile exprimate oral?”

2. Patriarhul intervine în orice moment în jurisdicția oricărui teritoriu, care consideră că îi aparține.

„Dacă după 300 de ani el a declarat că a luat din nou („după bunul plac”) Ucraina sub jurisdicția sa, ce s-ar întâmpla dacă ar declara că întrega Oikoumena i-a aparținut cândva Fanarului? Vă amintiți cum a spus că Qatarul îi aparține? Este necesar oare să menționăm întreaga poveste despre „cedarea” Africii Patriarhiei Alexandriei?”, a remarcat teologul.

3. Patriarhul îl va justifica sau condamna pe oricine dorește pentru acuzații de orice comportament canonic sau moral printr-o singură semnătură.

„Dacă l-a restabilit pe pseudo-patriarhul de la Kiev Filaret, care nu doar a fost condamnat pentru schismă și crime morale, dar și – cel mai scandalos – își păstrează demnitatea până și după ieșirea din pseudo-biserică ucraineană (!), atunci înseamnă că nu există nici un fel de măsurătoare: nici morală, nici canonică, nici logică, și singurul criteriu este gradul de favoare din partea Patriarhului Bartolomeu! Apropo, el l-a restabilit pe Macarie Maletici, care nu i-a cerut niciodată cest lucru!”, a subliniat teologul.

4. Patriarhul va stabili cine are preoțime și cine nu, indiferent de hirotonirea canonică.

„În pofida faptului că există dovezi că ambele grupuri schismatice care au constituit noua structură – a lui Filaret Denisenko și Makarie Maletici, au în componența lor episcopi care nu doar sunt destituiți din demnitate, dar și care în genere nu au fost hirotoniți în cinul episcopal, iar patriarhul consideră că toți au Duh Sfânt! Astfel va fi posibilă restabilirea momentană a tuturor bisericile ortodoxe de stil vechi din Grecia dacă ele, bineînțeles, își vor declara ascultarea deplină!”.

5. Patriarhul va lua decizii în numele întregii Biserici, fără să rebe de nimeni.

„Întrucât Biserica Greacă i-a acordat privilegiul să ofere și să anuleze autocefalia, Patriarhul va decide care Biserică este demnă de a exista și care nu”, a explicat savantul. „Cel mai tragic lucru constă în faptul că Biserica Greacă a recunoscut această superioritate inexistentă, deși Sanctitatea Sa a neglijat-o chiar înainte de luarea deciziei și, de asemenea, după, când a trimis o delegația nu pentru convocarea șediței, ci pentru o simplă notificare. O astfel de autodistrugere a Bisericii Greciei a avut loc numai sub arhiepiscopul și mitropoliții actuali. Și în următorul caz, cu privire la schismaticii din Skopie, după ce aventura curentă se va încheia, el va lua o decizie fără să se consulte cu Biserica Greacă sau alte Biserici vorbitoare de limbă greacă și cu mitropoliile din apropiere. Nici nu vorbesc despre Patriarhia Sârbă…”.

6. Patriarhul va decide în persoană dacă va convoca Sinodul panortodox sau nu.

„De la bun început, odată cu apartiţia problemei ucrainene, toate Bisericile au fost de părere că pentru a preveni conflictele este necesar să fie convocat Sinodul Ecumenic. Chiar și acea întâlnire promițătoare a celor trei Patriarhii Antice în Cipru a fost anulată, deoarece, după cum a declarat Primatul Ciprului, „nu a binevoit Patriarhul ecumenic”. Santitatea Sa anulează intenţiile primaților, anulează voința patriarhilor, anulează cererea recent depusă de cei patru mitropoliți ai Bisericii Greciei, anulează totul! Astfel, Ortodoxia este legată de voința unei persoane doar pentru că ierarhii noștri nu au logica elementară de a privi puțin mai departe decât interesele lor personale. Dacă brusc mâine o să apară altă problemă, toată lumea va aștepta hotărârea Constantinopolului, chiar dacă va fi o problemă serioasă, cum în prezent este criza ucraineană”, a adăugat el.

7. Toate Bisericile vor fi nevoite să coordoneze cu el orice decizie.

„Acest lucru era de neconceput până în prezent, dar a devenit o realitate când, de exemplu, Patriarhul Alexandriei, care în repetate rânduri şi-a exprimat sprijinul pentru canonicul Mitropolit al Kievului Prefericitul Onufrie, și-a schimbat vectorul cu 180 de grade! Dacă o persoană cedează, fie şi cu abţinere personale, din moment ce Alexandria și-a pierdut autoritatea, aceasta înseamnă că există „mijloace” la care se va recurhe în fiecare caz. A fost făcută oare o prorocire declarația Patriarhului Bartolomeu făcută cu câteva luni în urmă că „că prima care o va recunoaștere va fi Biserica Greciei”, sau totul a fost aranjat cu Arhiepiscopul Atenei, care conduce întreaga ierarhie?”.

După ce a evidenţiat toate aceste probleme, Panayiotos Katramados a subliniat că astfel „Ortodoxia a ajuns într-un impas: cel care îl va controla pe Patriarhul Fanarului, va putea conduce prin el întreaga Biserică!”.

„Captivul turcilor și al SUA va determina cursul Bisericii, întrucât păstorii greci fără condiții și rezistență (!) i-au acordat cârma. Calea spre o pseudo-uniune cu papiştii este deja un fapt înregistrat, deoarece la 14 octombrie 2019 la Kiev pseudomitropolitul Kievului Epifanie a slujit împreună cu clericul papal. Am înlocuit Sinodul Ecumenic cu Patriarhul Constantinopolului, iar acest lucru a dus la consecințe dezastruoase. Prin urmare, problema ucraineană îi privește pe toți, pentru că prin ea și în numele naționalismului „toată puterea din cer și de pe pământ” i-a fost acordată patriarhului înrobit, care va lua decizii pentru toată lumea și în numele Bisericii cu privire la succesiunea apostolică, jurisdicții, aplicarea sau neaplicarea principiului sobornicității, justificarea nelegiuirilor îngrozitoare, etc., și în orice moment va putea schimba deciziile pe care le-a luat de curând! Dar Domnul nostru Iisus Hristos își va îndeplini profeția Sa: „Iată, casa voastră a rămas goală (Luca 13:35)!”, a încheiat teologul.

UJO a informat că la Fanar Patriarhul Bartolomeu a fost numit „Providenţa și conducătorul” Bisericii.

Pagini: 1 2

Mitr. de Zimbabwe Serafim: schismaticii ucraineni trebuie hirotoniţi – UJO – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

Mitropolitul de Zimbabwe Serafim (Kikkotis) consideră că cei care nu au hirotonie canonică duc Biserica la schisme și erezii.

Mitropolitul de Zimbabwe Serafim (Kikkotis) al Bisericii Ortodoxe din Alexandria consideră că pentru a rezolva „problema ucraineană” este necesară o nouă hirotonire a schismaticilor care nu au succesiune apostolică, relatează site-ul grec Romfea.

Mitropolitul a amintit că „sărbătoarea Triumfului Dreptei Credinţe a fost instituită în secolul al IX-lea cu ocazia biruinței Dreptei Credințe privind Dumnezeul-Om Iisus Hristos și pentru cinstirea sfinților noștri prin sfintele icoane”.

„Totuşi, sărbătoarea și-a extins treptat granițele, dobândind o semnificație deosebită în sensul că a început să fie o amintire a victoriei Ortodoxiei asupra tuturor formelor de rătăcire, adică erezie și, într-un sens mai general, o amintire a mândriei victorii a Bisericii asupra numeroșilor dușmani”, scrie Mitropolitul .

Înaltpreasfinţitul este convins că „Sărbătoarea Triumfului Dreptei Credinţe are o mare semnificație teologică pentru viața unui creștin, deoarece este asociată cu mântuirea sa”.

„Încercarea ereticilor de a denatura și de a schimba adevărata învățătură creștină a Bisericii noastre, descoperită de Dumnezeul Triunitar și propovăduită de Iisus Hristos, Sfinții Săi ucenici și succesorii lor (ceea ce ne vorbește despre succesiunea apostolică), a fost de fapt o încercare de a bloca calea spre mântuirea omului, de a-l ține departe de Dumnezeu, departe de mântuire în Hristos”.

De aceea, spune Mitropolitul Serafim, cu puţin timp în urmă „Preafericitul Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Albania, Arhiepiscopul Anastasie (Yannulatos), care este unul dintre cei mai de seamă teologi ortodocși în problema ucraineană, ce chinuie întreaga lume ortodoxă, subliniază printre altele că prin recunoașterea laicilor care niciodată nu au avut hirotonire canonică, apare întrebarea cu privire la ordinea canonică a succesiunii apostolice”.

Mitropolitul Serafim subliniază că „motivul pentru care Biserica este atât de strictă este că cei care nu au hirotonie canonică pur și simplu nu au harul Duhului Sfânt și, prin urmare, ne conduc către schisme și erezii”.

Mitropolitul a accentuat că există două întrebări cu privire la „problema ucraineană”, pe care Biserica trebuie să le rezolve: problema comuniunii euharistice și funcționarea Institutului Soborului Bisericii pentru rezolvarea crizelor bisericeşti, „cum a fost cazul iconoclaştilor, când Sfântul Sinod Ecumenic cu participarea întregii Biserici a luat o decizie salvatoare”.

„Să ne rugăm cu toții ca Domnul Dumnezeu să-i lumineze pe cei care sunt responsabili pentru aventura problemei ucrainene, să lucreze cu dragoste și smerenie pentru a proteja și întări unitatea vizibilă a Bisericilor Ortodoxe Locale”, scrie arhiereul.

Mitropolitul a comunicat că „un frate episcop care se bucură de un respect deosebit din partea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale, care a fost și șeful Athosului, cu frică de Dumnezeu a propus o soluție foarte interesantă pentru criza ucraineană”.

„În primul rând, a venit timpul pentru Autocefalia Ucraineană, în al doilea rând, cei care nu au fost niciodată hirotoniţi după ordinea canonică în Biserica Ortodoxă, trebuie hirotoniți canonic, în al treilea rând, Mitropolitul Onufrie va ocupa funcția de șef al Bisericii Autocefale, iar adjunctul său va domnul Epifanie”.

În opinia sa, „este necesar să reglăm aceste momente din punct de vedere canonic, cum a subliniat anterior Preafericitul Primat al Sfintei Biserici din Cipru, Arhiepiscopul Hrisostom II, exprimând părerea şi a altor Primaţi, ca Patriarhia Moscovei să poată avea acces și relații duhovniceşti cu Centrul său Apostolic – or. Kiev”.

Mai devreme, UJO a scris că Biserica Albaneză insistă asupra unei noi hirotonii a schismaticilor.

Primatul papal sau care este greșeala catolicilor – UJO – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

Un articol istoric foarte interesant și relevant. Merită parcurs cu atenție. Destule cât de nocivă este ideologia papală și introducerea de inovații asemănătoare în Biserică (unica Biserică, cea Ortodoxă)

Preluarea și traducerea de la: https://spzh.news/ro/istorija-i-kulytrua/67300-primat-papy-rimskogo-ili-pochemu-katoliki-nepravy

La 25 decembrie 1559 cardinalul Giovanni Angelo Medici a fost ales papa și a intrat în istorie cu numele de Pius IV. Unul dintre cele mai cunoscute acte ale sale a fost finalizarea ședințelor Sinodului de la Trident (1545-1563).

În istoriografia catolică aceast sinod este cunoscută și sub numele de cel XIX-lea Sinod Ecumenic și a fost convocat ca mijloc de combatere a mișcării Reformației.

Pe lângă scopul său principal, sinodul a luat o serie de decizii importante, precum confirmarea introducerii filioque în Crezul de la Niceea, aprobarea traducerii latine a Bibliei, introducerea în ea a cărților deuterocanonice și înălţarea autorității Papei de la Roma. Astfel de la mijlocul secolului al XVI-lea autoritatea pontifului s-a ridicat definitiv peste autoritatea sinoadelor.

Auzim și vorbim destul de des despre primatul papei. Din această cauză, fără să ne adâncim în special în istoria și dogmatica Bisericii Catolice, am dori să spunem câteva cuvinte la acest subiect.

Papalitatea a fost inițial un fenomen istoric. Știm că la sfârșitul secolului al IV-lea Imperiul Roman se împarte în Vest și Est. Cu toate că această diviziune a avut mai curând un caracter condițional şi a fost acceptată abia de istoricii contemporani, o vom respecta.

Treptat, Imperiul de Est a devenit Bizanț, iar cel Occidental a durat până în 476, când ultimul împărat Romulus Augustul a fost nevoit să abdice tronul în fața conducătorului mercenarilor barbari Odoacer.

Unul dintre factorii decisivi în formarea doctrinei infailibilității episcopului roman a fost Marea Schismă din 1054, care l-a scutit pe papa de orice dependență bisericească externă.

În mediul religios, se dezvoltă treptat următoarea situație: în Imperiul Bizantin, adică într-un stat cu un singur împărat, există patru centre creștine de bază, iar în Vest rămâne și se înalță treptat episcopul roman. Mai mult, deşi puterea sa era mai largă decât puterea oricărui conducător de stat, în condițiile căderii Romei papa a început să fie asociat de populație cu renumitul imperiul „roman” și cu ultimul centru al marelui imperiu de cândva. Ca rezultat, papalitatea dintr-un fenomen inițial istoric a început să se manifeste ca un fenomen religios și ulterior dogmatic.

Unul dintre factorii decisivi în formarea doctrinei infailibilității episcopului roman a fost Marea Schismă din 1054, care l-a scutit pe papa de orice dependență bisericească externă. În curând a început procesul de consolidare a Bisericii occidentale în jurul tronului roman, care a pierdut legătura cu principiul sobornicesc, rămas valid în Orient.

O perioadă de timp, o serie de biserici, printre care Biserica Galiei și a Irlandei și-au menținut independența. Cu toate acestea, fenomenele istorice care au urmat unul după altul, aşa ca inchiziția, Reforma, Iluminismul, etc. au condus la faptul că în mediul creștin al statelor occidentale a apărut aspirația de a se elibera de alegerea spirituală conștientă şi independentă, și de a muta sarcina responsabilității asupra întâistătătorului roman.

Teologul prerevoluționar și scriitorul bisericesc Evghenii Nikolaievici Uspenski spune că la baza consolidării dogmei primatului papal au stat trei factori:

1. formarea diferitelor invenții și legende de către Biserica Romană;

2. apariția unor reguli bisericești şi canonice imaginare;

3. declararea fundamentelor dogmatice bazate în mod fals pe Sfânta Scriptură.

Pentru a nu face declaraţii nefondate, oferim câteva exemple. Pentru a justifica întâietatea apostolului Petru (și, în consecință, a papei ca urmaș al său) în fața celorlalți ucenici ai lui Hristos, catolicii se referă cel mai adesea la aceste cuvinte din Evanghelie: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o va putea învinge” (Mat. 16, 18). ÎnsăSfântul Ioan Gură de Aur, de exemplu, spune că această frază a Mântuitorului nu se referă la Apostolul Petru ca persoană, ci la credința sa, adică Biserica va fi zidită pe credința ucenicului lui Hristos exprimată în mărturisirea sa: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu” (Matei 16:16).


Primul Sinod de la Vatican (1869-1870). Gravură. La el au fost adoptate două constituții dogmatice: Dei Filius și Pastor aeternus, care au proclamat întâietatea Apostolului Petru, pe papa ca succesorul lui Petru, jurisdicția universală a episcopului roman, dogma infailibilității Papei în domeniul de credință și moralitate. Imagine: k-istine.ru
Un alt loc de referinţă din Sfânta Scriptură este Evanghelia de la Luca, care trasnmite cuvintele lui Hristos adresate din nou Apostolului Petru: „Iar Eu m-am rugat pentru tine ca sa nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te,intareste pe fraţii tăi”.(Lc. 22,32).

Din punctul de vedere al unui catolic totul pare a fi evident și de înțeles. Numai că Sfântul Teofilact din Bulgaria subliniază că „întărirea fraților” va fi posibilă după ce Petru îşi va plânge păcatul lepădării de Mântuitorul și va deveni exemplu de pocăință pentru toate generațiile ulterioare de creștini: „Nimeni dintre cei care cred în Mine nu se va deznădăjdui, uitându-se la tine – vorbeşte Sfântul Ierarh în numele lui Hristos – că, fiind apostol, te-ai lepădat și totuși prin pocăință ai căpătat din nou harul anterior între toți apostolii”.

Evident, nu este nici o exagerare în cuvintele lui Evghenii Uspenski, deoarece cuvintele citate din Sfânta Scriptură sunt interpretate din poziția supremației primatului roman și nu după tradiția sobornicească patristică.

Să ne îndreptăm acum privirea spre titlul de pontif roman, care este destul de elocvent și reflectă bine poziția pe care o ocupă în creștinismul occidental. Deci, Papa este numit „vicar al lui Hristos”, iar catehismul catolic ne spune că trebuie înțeles doar în sensul de „locţiitor al lui Hristos”.

Mai departe – „preot suprem al Bisericii Universale” – o parte a titlului include celebrul nume latin pontifex maximus. Este interesant faptul că la un moment dat acest nume a aparținut preotului suprem a lui Jupiter, şi acordarea sa unui episcop creștin este un paradox. Cuvintele „primatul Italiei, arhiepiscopul și mitropolitul provinciei Romaniei” înseamnă întâietatea episcopului Romei și a teritoriilor din împrejurimi, iar „suveranul orașului-stat Vatican” – un conducător laic al țării respective. Și încele din urmă citim „robul robilor lui Dumnezeu”.

Dacă vorbim despre Biserică ca Trupul binecuvântat al lui Hristos, unde Mântuitorul este Capul Bisericii, pentru catolici papa este singurul monarh care concentrează în sine întreaga Biserică.

Dacă vom acorda atenție titlurilor și adreselor ierarhilor ortodocși, vom putea descoperi formulări la fel de pompoase, dar problema aici constă în faptul că ele sunt un tribut adus unei anumite epoci istorice și în spatele lor nu există nici un fel de definiții dogmatice.

Catolicii sunt cu totul diferiți. Pentru ei titlul de papă este o expresie a credinței în puterea pontifului roman stabilită de Dumnezeu și în avantajele harice pe care acesta le deține. Să cercetăm ce spune catehismul oficial al Bisericii Catolice despre acest lucru:

„Papa, episcopul Romei și succesorul Sfântului Petru, este începutul vizibil şi constant și baza unității episcopilor și a mulțimii de credincioși, căci Primul preot roman are autoritate deplină, supremă și universală asupra Bisericii,pe care are dreptul să o exercite liber în virtutea funcției sale de vicar al lui Hristos și pastor al întregii Biserici”.

Formularea dată este o consecință a definițiilor dogmatice anterioare. Așadar, de exemplu, în decretele Primului Sinod de la Vatican din 1870 există o declarație conform căreia Papei i se oferă cunoașterea Adevărului personal, independent, efectiv dincolo de orice legătură cu Biserica. În general, aceste definiții au fost repetate la al doilea Sinod de la Vatican din 1962-1965, ale cărui sarcini includeau formarea catehismului catolic modern.


Al doilea Sinod de la Vatican (1962-1965). Imagine: ru.wikipedia.org
Dacă vorbim despre Biserică ca Trupul binecuvântat al lui Hristos, unde Mântuitorul este capul Bisericii, pentru catolici, papa este un unic monarh care concentrează întreaga Biserică. El este sursa autorității episcopale, care a înlocuit întregul Trup al Bisericii. Criteriul adevărului pentru catolic nu este Duhul Sfânt, ci vocea pontifului care sună de pe tronul roman. Biserica pentru ei este un organism juridic, în timp ce autoritatea papei este percepută în mod mistic, fapt pentru care ierarhul Mitrofan (de Znosko-Borovsk) face concluzia: „Păcatul papalității constă în pretenţia la ceea ce îi aparține doar lui Dumnezeu, ceea ce aparține Duhului Sfânt care este viu în Biserică”.

Nu putem omite faptul că la al doilea Sinod de la Vatican s-au pus unele începuturi bune, constând în accentuarea nu numai a demnității pontifului, ci și a altor episcopi, în special a celor din Colegiu (adică adunarea întregului episcopat) ca organism sobornicesc. Însă participanții la sinod nu au îndrăznit să facă nişte schimbări mai radicale pentru catolici.

„Păcatul papalității constă în pretenţia la ceea ce îi aparține doar lui Dumnezeu, ceea ce aparține Duhului Sfânt care este viu în Biserică”.

S-a stabilit că Colegiul este, de asemenea, purtătorul celei mai înalte autorități ecleziaste, cu o singură rezervă semnificativă: numai în unanimitate și acord cu papa.

Pe de o parte, putem crede că schimbările pozitive înfiripate au fost înmulțite de fapt cu zero, dar pe de altă parte, de la al doilea Sinod de la Vatican atitudinea față de papă ca un fel de „semizeu” a dispărut, personalitatea sa a devenit mai mult sau mai puțin umană. Totuși, în cinştiinţa catolică papa este investit cu prea multe împuterniciri, iar imaginea sa este semnificativă, pentru că refuzul primatului pontifului roman poate amenința cu o tulburare semnificativă a întregii structuri a Bisericii Catolice.

Părintele Maxim Kozlov subliniază: „Mentalitatea catolică este nevoită să accepte orice contradicție a institutului papalității, deoarece orice încercare de a o agita amenință să provoace o reacție în lanț de schimbări necontrolate”.

Nu știm dacă va veni vremea când o parte substanțială a Bisericii Catolice își va abandona propriile rătăciri. Sarcina noastră este să nu uităm de consecințele introducerii modificărilor în Sfânta Tradiție și să păstrăm Tezaurul care aparţine Bisericii Ortodoxe.

QED. Comedie totală: Pseudo Patriarhul Filaret solicită ca Departamentul de Stat SUA să protejeze structura sa (schisma nerecunoscută de Fanar) de BOaU (schismaticii recunoscuți de Fanar/Patriarhia Ecumenică) – UJO – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

Tradus de:https://spzh.news/ro/news/69100-filaret-prosit-gosdep-zashhitity-jego-strukturu-ot-pcu

„Patriarhul onorific” a declarat că acțiunile de atac ale BOaU au început după întâlnirea lui Epifanie Dumenko cu Secretarul de stat al SUA.

Liderul Bisericii Ortodoxe a Patriarhiei Kievului lichidate Filaret Denisenko a făcut apel la Departamentul de Stat al SUA să reacționeze la opresiunile BOaU la adreasa structurii sale. Acest lucru a fost raportat de serviciul de presă al BOU-PK.

Liderul Patriarhiei de la Kiev a constatat că BOaU, „care este dependentă de Patriarhia Constantinopolului”, săvârșește acțiuni neligitime de atac datorită sprijinului Departamentului de Stat al SUA.

Potrivit lui Filaret, Patriarhia Kievului suferă din cauza persecuției și a răzbunării primitive din partea liderilor BOaU.

„Regretăm că suntem nevoiți să recunoaștem, dar se pare că noul val de atac din partea BOaU împotriva Bisericii cu adevărat independente a poporului ucrainean – BOU-PK – a început după cele două întâlniri între mitropolitul Epifanie și Secretarul de stat al SUA Mike Pompeo. Din păcate, conducerea BOaU a perceput sprijinul public al SUA ca o oportunitate de a face nelegiuire, de a incita la ură intercofesională în societatea ucraineană, de a încălca drepturile credincioșilor la libertatea de conștiință, de a uita legile creștine și conștiința umană elementară”, consideră ” patriarhul onorific”.

Filaret a atras atenția conducerii SUA asupra faptului că „ei folosesc în scopuri mici, negative, și speculative bunele lor intenții de a ajuta țara noastră să-și păstreze suveranitatea, integritatea teritorială și afirmarea democrației”.

Liderul Patriarhiei de la Kiev a cerut Departamentului de stat să studieze toate actele infracționale și să reacționeze la resiunea exercitată asupra BOU-PK.

Conform informației oferite de UJO, în opinia lui Filaret Denisenko confiscarea bisericilor de la Biserica Ortodoxă Ucraineană are loc datorită existenței în Ucraina „a mai multor biserici ortodoxe”.

Mitropolitul Luca: Vizita lui Pompeo a demonstrat cine luptă cu Ortodoxia – UJO – Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi

„Vizita Secretarului de stat al SUA la liderul BOaU este un marker al politicii SUA faţă de forțele prin intermediul cărora SUA luptă împotriva Ortodoxiei în Ucraina”.

La 31 ianuarie 2020 Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol a comentat pe canalul său de Telegram rezultatele vizitei Secretarului de stat american Michael Pompeo în Ucraina și a întâlnirii sale cu „mitropolitul” BOaU Epifanie Dumenko.

Potrivit Mitropolitului, „toată lumea a înțeles de mult că Statele Unite au devenit centrul principal pentru toate forțele anti-ortodoxe din lume. Și, desigur, faptul că M. Pompeo a venit în vizită la Epifanie trebuie înțeles ca un marker al politicii americane faţă de forțele împreună cu care luptă împotriva Ortodoxiei în țara noastră”.

Mitropolitul Luka a menționat că fotogtafia comună a lui Michael Pompeo și liderului BOaU amintește eroii din desenele animate sovietice „Maugli” – tigrul Șerhan și șacalul Tabaki.

„Atât de umilitor, josnic, ipocrit se vinde astăzi Ucraina stăpânilor de peste ocean. Acești oameni nu au nevoie de o țară prosperă, nu sunt interesați de renașterea economiei, de dezvoltarea spirituală a societății. Au nevoie de un singur lucru – să intre în favoare, să obţină profit sub forma unui os aruncat, să-și arate devotamentul față de „stăpân”.

Mitropolitul Luca explică că liderul BOaU ” niciodată nu vorbește despre lucruri duhovnicești”. Toate interesele sale se axează doar în jurul politicii. El minte tot timpul și seamănă dușmănie și ură în patria noastră. Se tânguie fals și tace despre acțiunile grupului său infracțional organizat”.

Ierarhul se întreabă: „Oare nu suntem în stare noi, ucrainenii, să găsim o soluţie pentru problemele de credință din țara noastră? La urma urmei, este evident pentru toată lumea că interesele Statelor Unite în Ucraina nu sunt ca să ne facă fericiți, ci urmărirea obiectivelor politice şi distrugerea poporul nostru. Iar pentru realizarea aceste obiective, au nevoie de oameni mici care sunt gata să-și trădeze țara și să slujească cum li se ordonă. Din această cauză pe M. Pompeo, a cărui inimă este plină de intrigi și josnicie, nu-l interesează cei care au credință în suflet, onoare în inimă şi conștiință vie. El nu se va întâlni cu Mitropolitul Onufrie, a cărui inimă tinde spre Dumnezeu. ”

„Conducerea americană caută pentru atingerea scopurilor sale indivizi de genul lui Tabaki și Şarikov și, din păcate, există multe asemenea persoane în țara noastră”, a încheiat ierarhul.

Amintim că mai devreme politologul Mihail Pogrebinski a comentat vizita Secretarului de stat american Michael Pompeo în Ucraina şi a subliniat că SUA demonstrează deja deschis că recunoașterea BOaU de către alte Biserici Ortodoxe este rezultatul muncii sale, iar întreaga poveste cu Tomosul și BOaU a fost inițial regizată la Washington.

Traducere de la: https://spzh.news/ro/news/68371-mitropolit-luka-vizit-pompeo-v-pcu-pokazyvajet-kto-boretsya-s-pravoslavijem

Vizionează „Conferință susținută de Manfred Spitzer „Demența digitală” urmată de un dialog cu Cătălin Ștefănescu” pe YouTube