Ortodoxie și Ortopraxie în viziunea Sf. Vasile cel Mare

„Mai presus de toate vă rog sa va aduceti aminte de credința Părinților şi sa nu vă lăsați clătinați de cei care încearca sa vă tulbure liniştea, ducandu-vă în rătăcire, bine ştiind că nici asprimea vieții nu aduce doar prin ea însăşi folos, dacă nu este luminată de o credință dreaptă în Dumnezeu, nici mărturisirea ortodoxă nu ne va putea pune înaintea Domnului daca este lipsită de fapte bune. Din contră, de amândouă este trebuință, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi pentru ca viața noastră să nu şchiopăteze din pricina vreunei lipse” ( Sfantul Vasile cel Mare, Epistola 295)

Cum poate avea dragoste pentru Împărtăşire cel care, putând să meargă să se împărtăşească, nu vrea?

Preluate de la:https://wp.me/p4gruf-Lg

Nota Blogului de Dogmatică Empirică: traducerea în 1992 a celebrei lucrări din care se citează mai jos a fost făcută în limba română de către cuviosul stareț al schitului athonit românesc Prodromu, fericitul întru adormire părinte Petroniu Tănase.

Iarasi spun unii ca iata si Cuvioasa Maria Egipteanca si multi alti pustnici si asceti numai odata s-au impartasit in toata νiata lor si accasta intarzicre nu i-a impiedicat sa se sfinteasca. Extras din cartea: Deasa impartasire cu preacuratele lui Hristos Taine, Editura Reintregirea, 2001,Traducerea: Parintele Petroniu Tanase.

(In anul 1992 se tipareste pentru prima oara in limba romana, cartea despre <<Deasa Impartasire…>>, cititorul roman se va bucura afland ca ea a fost scrisa in Romania si anume in orasul Brasov, la anul 1772, de catre un invatat monah athonit, Neofit Kafsokalivitul, care a trait si activat in Bucuresti si Brasov, intre anii 1768- 1786. Manuscrisul sau se afla in biblioteca Academiei Romane.)

Catre acestia raspundem ca nici pustnicii nu conduc Biserica si nici Biserica nu a facut canoanele pentru pustnici, precum zice Apostolul. “Legea nu este pusa pentru cel drept” (I Tim. 1,9) iar dumnezeiescul Hrisostom zice: “Toti cei ce au iubit filosofia si petrecerea Noului Asezamant al Evangheliei, n-au facut-o de frica muncilor, ori de pedeapsa si amenintare, ci numai din dragoste si din dumnezeiescul dor. Pentru ca acestora nu le-au trebuit nici porunci, nici legi ca sa iubeasca virtutea si sa fuga de rautate; ci ca fii alesi si liberi, fiindca au cunoscut bunul neam al firii lor, fara vreo oarecare frica sau teama de pedeapsa, s-au pornit de la sine spre virtute si au savarsit-o”. Dar si asceti pustnici, daca au avut putinta si nu s-au impartasit, se osandesc ca niste calcatori ai sfintelor canoane si ca nesocotitori ai Sfintelor Taine. iar daca nu au avut, sunt nevinovati, dupa cum zice Sf. Nicolae Cabasila: “Daca sufletele celor adormiti sunt pregatite pentru impartasire, iar Domnul totdeauna voieste si iubeste sa sfintcasca si sa se dea pe Sine pentru fiecare, ce lucru poate sa-l desparta de Impartasire? Desigur, niciunul.” Dar poate va zice cineva: “Daca un crestin viu, avand aceasta pregatire in sutletul sau, nu va merge sa se impartaseasca, oare poate si el sa se bucure de sfmtirea de la Sfintele Taine, asemenea celor adormiti? Nu poate fiecare sa ο dobandeasca, ci numai eel ce nu poate trupestc sa mearga sa se impartaseasca. Asa cum de pilda sunt sufletele celor adormiti si cei ce locuiesc si se salasluiesc in pustietati, in munti, in pesteri si in crapaturile pamantului, in apropierea carora nu se afla altar si biserica si nici nu este cu putinta sa vada preot; pe acesti anahoreti si pustnici, Hristos nevazut ii sfinteste cu sfintenia Tainelor. Iar daca cineva, putand sa mearga sa se impartaseasca, nu merge, aceluia cu totul ii este cu neputinta sa primeasca sfintirea Tainelor. Nu, simplu, pentru ca nu a mers, ci pentu ca putand sa mearga, s-a lenevit si nu a mers. De aci se vede ca sufletul sau este pustiu de acele bunatati, care se cuvine sa le aiba pentru Impartasire. Caci cum poate avea dragoste si ravna pentru Impartasire, cel care putand sa mearga sa se impartaseasca, nu vrea? Si cum poate avea credinta fata de Dumnezeu, cel ce nu se teme deloc de teribila amenintare pe care ο face Domnul impotriva celor ce nesocotesc aceasta Cina? Si cum va crede cineva ca el iubeste Tainele, pe care, putand sa le primeasca, nu le primeste?

«Patimile/viciile noastre sunt măsura imaturității noastre» de Marian Maricaru

„Iolă pe Mediterană” de Marian Maricaru

Patimile/viciile noastre sunt măsura imaturității noastre. Maturitatea este legată de capacitatea de a fi empatic (inclusiv a ne jerfi) și a avea discernământ. De aceea nu ne putem mira că societatea de consum cu hedonismul ei ca motor și rezultat, ține captivi oamenii într-o mentalitate imatură, adolescentină, de veșnici Peter Pani. Și, de aici, criză în toate domeniile. Inclusiv criza familiei în modernitate. Pentru că iubirea autentică presupune empatie cu discernământ, asumare, deci relații stabile, construite și hrănite cu jertfă de sine reciprocă. Adică viața de familie, nu flu flu histrionic, narcisism, instabilitate emoțională etc. Dar relațiile efemere, superficiale, imature, duc inclusiv la nefericirea copiilor, nu doar a părinților. Și uite așa, nu te mai miri că rata depresiei a crescut, că avem din ce in ce mai multi tineri borderline, care se urăsc pe sine, nu știu cine sunt și ce vor, se simt goi interior etc. O societate care tinde să se miște în triada ateism – nihilism – elogiul sinuciderii (legalizate sau nu). Sinucidere promovată ca soluție finală, nu înainte de a se încerca „vindecări” nu cu Absolutul, ci cu substitute sau surogate de Absolut și fericire pe nume idoli/false absoluturi consumist-hedoniste și droguri de tot felul…
Singura soluție este întoarcere la Hristos! Prin Cruce spre Înviere!
MM

Vizionează „Refuting Roman Catholicism & Ecumenism: Palamas, Aquinas & Augustine – Jay Dyer” pe YouTube

De asemenea, vizionați și consecința atee a logicii ereziei romano-catolice a naturii simple (și pure) a lui Dumnezeu și a negării existenței energiilor necreate Dumnezeiești (a distincției natură – energii, nu a celor Trei Ipostasuri), și deci, a posibilității teofaniilor și a îndumnezeirii omului:

De asemenea, următoarele emisiune ale aceluiași Jay Dee, convertit la Ortodoxie de la erezia „romano-catolică” papistă, filioquistă, non îndumnezeitoare și, în final, pe cale logică, deistă ori, mai rău, mascat atee:

https://youtu.be/VE6fYcyy2O8


https://youtu.be/agnKY6bSI7A


https://youtu.be/yx0khK_Qe1w


https://youtu.be/UM3sEG-RCk8

Un documentar despre psihanaliză, căderea accentului pe ego, manipulare etc în secolul XX

Vizualizați cu atenție. Fata lui Freud, Ana Freud, și nepotul lui și cum gândirea lor a schimbat lumea modernă, consumism, superficialitate, politică, societate etc. Problema manipulării psihologice. Sunt patru episoade de aproape o oră fiecare. Doar al treilea, pus mai jos, are subtitrare în română. De vizionat cu discernământ duhovnicesc, având în minte faptul că Sfântul Vasile cel Mare spune să luăm ce este bun din fiecare, ca albinele care își doar nectarul din flori (chiar dacă acestea sunt buruieni, nu?)!
https://www.youtube.com/watch?v=QCzWYsxVn6Q&feature=share