Făceți-vă timp să urmăriți în engleză interviul acesta dinamic (ar fi nevoie ca cineva să se implice cu traducerea și subtitrarea).
Mi se par foarte interesante și relevante informațiile pe care la dă fostul lider al comunității copte din Grecia, părintele Athanasie Henein. Este important și relevant pentru că sfinția sa vorbește dinlăuntrul problemei, cu dragoste și durere față de comunitatea din care a făcut parte și pe care a slujit-o atâția ani, și din care face parte, încă, mama sa. Este importantă ținând cont că este un om aflat la o vârstă anume, teolog cu foarte multe studii, participant la dialoguri, care se vede că a simțit lucrarea harului în Tainele Bisercii Ortodoxe și care neagă lucrarea sa în cele copte. Pe de altă parte, este clar din mărturia sfinției sale că teoria ecumenistă a „neînțelegerii de termeni” nu stă absolut deloc în picioare. Copții nu învață același lucru ca și noi, dar folosind alți termeni. Copții chiar învață altceva decât noi. Ei chiar cred că Hristos a fost din două firi (și aici repetă formula de la Calcedon, cu „neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite”), dar într-una. Adică, după Întrupare a existat doar o fire (severianism) și o singură voință (monothelism). Așa zisa fire divino-umană a lui Hristos de dupa Întrupare este, de fapt, un fel de nouă specie unică și nemaiîntâlnită în istorie. Consecințele hristologice, soteriologice, antropologice și eclesiologice sunt profund nefaste și le explică părintele Athanasie Henein, care a încercat dinlăuntrul comunității copte o apropiere de Ortodoxie, o readucere pe făgașul Ortodox, dar a fost, în final caterisit. Desigur, și ereticii apelează la conceptul de ascultare, însă ascultarea poate fi viață, dar poate fi și moarte. Căci ascultarea de eretic sau de liderul comunității heterodoxe în detrimentul Evangheliei și a purtătorilor de Dumnezeu Părinți este contrară ascultării de Hristos, este păcat și lepădare de El.
Am citit zilele acestea un catehism în engleza al celor din Etiopia (primit prin cineva chiar de la teologii de acolo), care au primit autocefalie acum jumătate de veac de la copți (adică de la egipteni), și învață negru pe alb că Hristos are o singură natura și o singură voință după Întrupare, și nu două. Ei susțin că aceasta este o învățătură opusă monofizitismului, însă o atare afirmație nu are nicio logică. Adică, este călcarea în picioare a Sinodului VI Ecumenic și a teologiei Sfântului Maxim Mărturisitorul proslavită acolo.
Părintele Athanasie Henein ne arată că Patriarhul copt Shenuda al III-lea, mult lăudat prin mediile românești și prezentat chiar pe postul oficial Trinitas ca ”Patriarh Ortodox al Egiptului” – spre confuzarea credincioșilor -, susținea că frica pe care a simțit-o Hristos în grădina Ghețimani este doar o iluzie. Vă dați seama de consecințele aceste învățături. ”Ceea ce Hristos a asumat, aceea a și mântuit” – spun Sfinții Părinți.
Prin urmare, și orthodoxia copților este, în aceeași măsură, o iluzie. Întrebarea care s-ar desprinde de aici: care este orthodoxia ortodocșilor care au semnat tratate și au ajuns să se roage și chiar să conslujească cu anti-calcedonienii? A-i lăsa să slujească pe Sfântul Altar al unei biserici ortodoxe este, din nou, greșit. Cineva mi-a spus că nu s-ar fi slujit pe același antimis. Dar, oameni buni, antimisul – cum îi arată și numele – este „in locul Sfintei Mese”. Mutatis mutandis ”nu este sluga mai mare decât stăpânul”!
Canonul I al Sfântului Vasiule cel Mare spune că nici măcar schismaticii nu au taine lucrătoare și, conform acriviei, trebuie botezați cei botezați de schismatici. Cu atât mai puțin se poate recunoaște ceva la cei care nu au aceeași credință cu noi.
M.M.
Blog de Dogmatică Empirică 