Fragment din Epistola Bizantină a Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74). Întreruperea pomenirii Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea — Graiul Ortodox

Fragment din Epistola Biazantină a Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74) Întreruperea pomenirii Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea Icoana de mai sus are în imagine ca primă scenă reprezentarea Sfintei treimi în chipul a trei îngeri, apoi în plan central pe Împăratul Mihail Paleologul […]

via Fragment din Epistola Bizantină a Părinţilor Aghioriţi către împăratul Mihail Paleologul cu mărturisirea de credinţă împotriva uniaţiei de la Lyon (1272-74). Întreruperea pomenirii Patriarhul Ioannis Vekkos al XI-lea — Graiul Ortodox

Salutul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş cu ocazia Conferinţei de la Aula Magna a Universităţii Bucureşti (31.05.2016) despre Sinodul ce urmează a avea loc în Creta în iunie 2016 („Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe”)

Salutul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş:

«Iubiţi fraţi,

Am fost înştiinţaţi despre conferinţa pe care o organizaţi în legătură cu viitorul Sinod şi vă felicităm pentru iniţiativa dumneavoastră. Conform Sfinţilor Părinţi, toţi suntem membri ai Trupului Bisericii şi, prin urmare, noi toţi avem cuvânt (justificare, n. trad.) şi responsabilitate de a trăi şi mărturisi întregii lumi credinţa ortodoxă.

Poziţiile Sfintei noastre Mănăstiri, precum şi cea a Sfântului Munte, au fost deja publicate. Ceea ce aşteptăm de la voi, mai ales de la cei tineri, este să cercetaţi serios temele (problemele legate de Sinodul din Creta, n. trad.) şi să rugaţi pe Domnul nostru să vă lumineze, astfel încât în interiorul Trupului Bisericii să mărturisim cu toţii harul şi să vestim cuvântul adevărului.

Cu dragoste în Hristos,

Arhimandritul Hristodulos

Egumenul Sfintei Mănăstiri Cutlumuş»

VARIANTA ORIGINALĂ:

«Αγαπητοί αδελφοί,

Ενημερωθήκαμε για το συνέδριο που οργανώνετε με αφορμή την επερχόμενη Σύνοδο, και σας συγχαίρουμε για την πρωτοβουλία σας. Σύμφωνα με τους αγίους Πατέρες, όλοι είμεθα μέλη του Σώματος της Εκκλησίας και επομένως όλοι μας έχουμε λόγο και ευθύνη να ζούμε και να μαρτυρούμε προς όλον τον κόσμο την ορθόδοξη πίστη. 

Οι θέσεις της Ιεράς Μονής μας αλλά και του Αγίου Όρους έχουν ήδη δημοσιευθεί. Αυτό που περιμένουμε από σας κυρίως τους νέους είναι να μελετήσετε σοβαρά τα θέματα, και να παρακαλείτε τον Κύριό μας να σας φωτίζει, ώστε μέσα στο Σώμα της Εκκλησίας όλοι να ομολογούμε την χάρι και να κηρύττουμε τον λόγο της αληθείας.

Μετά της εν Χριστώ αγάπης

Ο Καθηγούμενος της Ιεράς Μονής Κουτλουμουσίου

Αρχιμανδρίτης Χριστόδουλος»

Traducere de Marian Maricaru

Vedeţi şi:
https://dogmaticaempirica.wordpress.com/2016/05/30/marti-31-mai-2016-ora-18-la-aula-magna-de-la-drept-bucuresti-conferinta-de-informare-pe-tema-sfantul-si-marele-sinod-al-bisericii-ortodoxe/

Ce spune scrisoarea Sfântului Munte către Patriarhul Ecumenic în chestiunea Marelui Sinod

Mt. Athos sends letter to Ec. Patriarch re: G. & H. Council

The text sent by the Holy Mountain of Athos to the Patriarch concerning the „Great and Holy Council” has been made public and is now available online at the link below.

The Holy Community, representing the abbots of the Athonite Monasteries, have sent a long epistle to the Patriarch in which they engage in a severe critique of the pre-synodical texts which the Council had been asked to approve.

Among the most important points of the letter include the following:

– the need for removal of the term „churches” in reference to the heterodox confessions

– the need for the Council to recognize as Ecumenical the two councils in which St Photius (8th Ecum.) and St. Gregory Palamas (9th Ecum.) shone forth the Orthodox Faith and rebuked the cacodox teachings of the Latins.

– recognition of the people of God, and the ecclesiastical conscience of the entire Church, as the final criterion of orthodoxy, and not only the hierarchy in council, as the text „Relations…” has stated.

– clarification as to the meaning of the phrase the „unity of the church”,  which can only refer to the members of the Orthodox Church.

– likewise, clarification that the phrase of our Lord, „that they all may be one” only refers to those in the Orthodox Church [which fulfill the presuppositions for this unity in Christ]

The Athonite Fathers also once again expressed their strong objection to the continued practice of holding common services and prayers with the heterodox and called for an end to this trampling upon the canons of the Church.

Likewise, they once again expressed their strong objection to the continued participation of the Orthodox Church in the World Council of Churches and asked for this to come to an end.

Finally, the fathers said that only extensive changes to the proposed texts will be sufficient to satisfy all Orthodox Christians. Otherwise, the fathers believe, this council may be the cause for new schisms.

(If anyone is available to translate this into English please contact me.)

Here are excerpts from the Aktines website:

9 Μαΐ 2016
ΠΑΡΕΜΒΑΣΗ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΟΡΟΥΣ ΓΙΑ ΤΗΝ ΠΑΝΟΡΘΟΔΟΞΗ: «Έσχατος κριτής επί θεμάτων πίστεως είναι η συνείδηση του πληρώματος της Εκκλησίας».

ΠΑΡΕΜΒΑΣΗ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΟΡΟΥΣ ΓΙΑ ΤΗΝ ΠΑΝΟΡΘΟΔΟΞΗ: «Έσχατος κριτής επί θεμάτων πίστεως είναι η συνείδηση του πληρώματος της Εκκλησίας».
Εκτενή επιστολή για τους προβληματισμούς και τις αντιρρήσεις των Αγιορειτών για τα θέματα της Πανορθόδοξης Συνόδου έστειλε μετά από μακρές συνεδριάσεις κατά την εβδομάδα των Μυροφόρων η Έκτακτη Σύναξη των Ηγουμένων και Αντιπροσώπων των 20 Ιερών Μονών του Αγίου Όρους στον Οικουμενικό Πατριάρχη. Μάλιστα αποφασίσθηκε η επιστολή να κοινοποιηθεί σε όλες τις Αυτοκέφαλες Ορθόδοξες Εκκλησίες.
Στην επιστολή τονίζεται ότι ο όρος «Εκκλησία» δεν μπορεί να λέγεται για τους ετερόδοξους. Επίσης εκφράζεται η αντίθεση του Αγίου Όρους για τις συμπροσευχές και τις λειτουργικές πράξεις με τους ετερόδοξους. Ο «έσχατος κριτής» για θέματα πίστεως είναι η συνείδηση του πληρώματος της Εκκλησίας, που μπορεί να εκφράζουν ακόμα και μεμονωμένα πρόσωπα, αναφέρουν οι Αγιορείτες, και όχι μόνο οι Σύνοδοι όπως γράφει το κείμενο της Πανορθόδοξης. (Ο Άγιος Μάρκος ο Ευγενικός ανέτρεψε μόνος του τις αποφάσεις της Συνόδου Φερράρας-Φλωρεντίας).
Είναι αναγκαία η αναγνώριση ως Οικουμενικών των Συνόδων επί Μεγ. Φωτίου και αγ. Γρηγορίου του Παλαμά, που έδωσαν απάντηση σε όλες τις κακοδοξίες του Παπισμού (φιλιόκβε, παπικό πρωτείο κλπ.), αναφέρεται στην επιστολή. Μόνο σοβαρές αλλαγές στα κείμενα της Πανορθόδοξης μπορεί να αναπαύσουν όλους τους Ορθοδόξους, γράφουν οι Αγιορείτες. Διαφορετικά, μπορεί η Σύνοδος να γίνει αφορμή για νέα σχίσματα.
Παρακάτω αναφέρονται μερικά χαρακτηριστικά αποσπάσματα της επιστολής:
α. « … η Αγία και Μεγάλη Σύνοδος … να αποφύγη τον όρον «Εκκλησία» δια τους ετεροδόξους, χρησιμοποιούσα αντ᾽ αυτού τους όρους «χριστιανικά δόγματα και ομολογίαι».
β. « … η έννοια της ενότητος της Εκκλησίας χρήζει ωσαύτως διασαφήσεως …. εις την ενότητα Αυτής ανήκουν μόνον τα μέλη της Ορθοδόξου Εκκλησίας, ως Σώμα Χριστού … Περί τούτων μόνον λέγεται το «ίνα ώσιν εν, καθώς ημείς εν εσμέν», κατά την ερμηνείαν των θεοφόρων Πατέρων».
γ. « … Ο τρόπος διεξαγωγής και η πορεία των θεολογικών διαλόγων δεν αναπαύει το σύνολον του πληρώματος της Εκκλησίας, η δε καθ’ ημάς Ιερά Κοινότης κατά καιρούς και εις διαφόρους περιστάσεις έχει εκφρασθή δι᾽ επισήμων κειμένων κατά θεολογικών συμφωνιών μετά των ετεροδόξων και έχει διαμαρτυρηθή δια συμπροσευχάς και άλλας λατρευτικάς πράξεις (λειτουργικούς ασπασμούς κ.λπ.), δι’ ων δίδεται η εικών ψευδούς ενώσεως μετ’ αυτών … δέον να αποσαφηνισθή ότι η Ορθόδοξος Εκκλησία ουδόλως δύναται να δεχθή την ενότητα της Εκκλησίας ως τινα διομολογιακήν προσαρμογήν η ως συμμετοχήν εις συμπροσευχάς και ετέρας λατρευτικάς πράξεις».
δ. « … δεν δυνάμεθα να μη εκφράσωμεν τον έντονον προβληματισμόν και τας ευλόγους αντιρρήσεις ημών δια την περαιτέρω συμμετοχήν των Ορθοδόξων εις το «Παγκόσμιον Συμβούλιον των Εκκλησιών» (Π.Σ.Ε)».
ε. « … η εκκλησιαστική παράδοσις αναγνωρίζει ως έσχατον κριτήν επί θεμάτων πίστεως την συνείδησιν του πληρώματος της Εκκλησίας, την οποίαν εκφράζουν ενίοτε μεμονωμένα πρόσωπα η σύνοδοι ιεραρχών η ο πιστός λαός και η οποία επικυρούται δια συνοδικών αποφάσεων».
στ. « … δέον να περιληφθή αναφορά και εις τας μετά την αγίαν Ζ´ Οικουμενικήν μεγάλας Συνόδους της Ορθοδόξου Εκκλησίας … καθ’ όσον δια της αναφοράς εις αυτάς τας συνόδους αι δογματικαί και εκκλησιολογικαί διαφοραί μετά των ετεροδόξων (περί το Φιλιόκβε, την κτιστήν Χάριν, το παπικόν πρωτείον κ.λπ.) αποσαφηνίζονται πλήρως»

Trei Biserici locale şi Sfântul Munte Athos iau poziţie contra textelor propuse pentru Sinodul Panortodox. Three Local Orthodox Churches and Mt. Athos take stands against the Pan Orthodox Council’s proposed texts

News update: Three Local Orthodox Churches and Mt. Athos take stands against the Pan Orthodox Council’s proposed texts (updated)

(This is something of an update to (and confirmation of) what I said in my recent lecture, „From the Second Vatican Council to the Pan Orthodox Council”.)

The hierarchy of the Church of Greece has met and has unanimously decided to except nearly every correction proposed by the hierarchs and to send those corrections to the Great and Holy Council for a thorough revision of the pre-synodical texts. I was informed by one of the leading hierarchs on the Orthodox (non-ecumenist) side of the debate that there was, on the first day, a real struggle put forward by the vocal ecumenist minority to not allow for changes. On the second day, however, that vocal minority saw that their vote count was low and sought to avoid voting by name and conceded to a simple general „yea or nay” on the proposed changes from from the hierarchs. Thus, all but one change was unanimously accepted.

Most notably, the hierarchs agreed unanimously that the term „church” should not be applied to the heterodox confessions. Among the most secularized of the Greek media this is considered to be a shocking innovation, but in fact it is just the opposite. As every faithful Orthodox Christian knows who reads the lives of the Saints, the Saints of the second millennium have always considered the papacy to be a heresy, and, by extension, the Protestants, who are an offshoot of the Papal confession. We have always confessed that the „one church” of the Symbol of Faith is the Orthodox Church. This is far from controversial. Or rather, if it has become controversial it is simply a result of negligence, either on the part of the hierarchs, who have avoided teaching the plain (but apparently for some painful) truth, or on the part of the secularized media, which gets more of their information on what the church is from non-Orthodox sources than from Orthodox sources. Overall, the outcome of the synod of bishops of the Church of Greece will play a major role in favor of orthodoxy at the Council.

Also, we have news from the Church of Georgia. The Holy Synod met and decided that they cannot accept the text „Relations of the Orthodox Church with the rest of the Christian world” without massive changes. As it is, they will reject it. They also restated their opposition to any change in terms of mixed marriages (marriages with non-Orthodox Christians). They stated that this is the decision of the Oecumenical Councils and there is no possibility for any change to be made to it.

Also, we have very good news from the Patriarchate of Bulgaria. The Patriarch graciously received the Protopresbyter Theodore Zisis and other clergy from Greece, who informed the Patriarch and the other bishops of the developments in Greece and elsewhere. The patriarch restated his church’s opposition to the controversial text „Relations of the Orthodox Church to the rest of the Christian world”.

I believe we can expect the Patriarchate of Bulgaria to give a strong, Orthodox witness at the Great and Holy Council. Besides the cooperation of like-minded clergy in Greece, they have the very recent glorification of Saint Seraphim, a great contemporary confessor against the heresy of ecumenism, to inspire and lead them.

Finally, the Holy Community of the Holy Mountain of Athos met last week and has issued a letter to the patriarch of Constantinople calling his attention to the many errors in the proposed texts for the Council. The Abbots of the monasteries and their representatives to the Holy Community stated that these errors must be corrected if the texts are to be considered an expression of the outlook (φρωνημα) of the Holy Fathers.

So, what was mentioned in my recent speech about a general reaction against the proposed texts across the Orthodox world has been confirmed brilliantly over the past week in three Local Churches. This should be an answer to silence the critics who claim that opposition to the Council and the council texts amounts to „sectarianism” or „anti-synodical” activity. If that were the case, then at least three local churches, and their Patriarchs and leading bishop-theologians, have now fallen into „sectarianism”! . . . Will they be so blind as to say such things now?

Sursa: pagina Facebook a părintelui Peter Heers

TRADUCEREA! Scrisoarea egumenului Mănăstirii Cutlumuş către Sfânta Chinotită a Muntelui Athos în chestiunea viitorului Sinod panortodox | Dragostea se bucură de adevăr

https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/2016/05/18/scrisoarea-egumenului-manastirii-cutlumus-catre-sfanta-chinotita-a-muntelui-athos-in-chestiunea-viitorului-sinod-panortodox/

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ, CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE, CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE, CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

”Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;

ale Bisericii umblă fără păstor.

Cele bune pier, cele rele se dau pe față.

Plutim în noapte, făclie nicăieri.

Hristos cade la somn; ce avem a pătimi?…”

(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)


Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie ”ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte”, și că ”acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale” (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16). Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic:

a) printr-un guvern mondial,
b) printr-o economie mondială și
c) printr-o religie mondială.

Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita ”Mișcare ecumenică”, iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:

1) Textul presinodal al Sinaxei Întîistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punînd accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecînd cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținînd seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), cînd au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque (purcederea Sfîntului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, avînd în vedere că dogmele credinței sînt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, avînd Cap pe însuși Mîntuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut inițial ca scop promovarea ecumenismului sincretist inter-creștin, iar în continuare, în ultimele decenii, și-a lărgit țintele promovînd și ecumenismului sincretist inter-religii. Recunoaște diferitele texte emise de C. M. B. ca fiind obligatorii pentru «Marele Sinod» și pentru Biserica Ortodoxă. Textele acestea ”nu se sprijină pe nimic. Se îngrijeau de alcătuirea lor niște reprezentanți care își spuneau opiniile și semnau, firește, textele în numele Bisericilor locale; doar că ierarhii acestor Biserici nici habar nu aveau ce decizii luau reprezentanții lor” (prof. Dimitrios Tselenghidis de la Facltatea de Teologie din Tesalonic). Aceasta înseamnă că textul presinodal în discuție atacă și dogma soteriologică a Bisericii, potrivit căreia credinciosul adevărat, prin mila sfîntului și Dumnezeiescului Har și prin lucrările nezidite ale Dumnezeului Treimic, ajunge la mîntuire și, mai concret, dobîndește vederea Feței Theantropice a lui Hristos și fericirea și cunoașterea fără de sfîrșit a lui Dumnezeu care vine din această vedere doar înăuntrul adevăratei Biserici Ortodoxe, în înțelesul ei înfățișat mai sus. Căci, recunoscînd C.M.B.-ul, același text presinodal acceptă prin aceasta teoria că toate ”bisericile”, sau, mai precis, sectele și toate felurile de religii (potrivit recentei extinderi a acestei teorii), ”mîntuiesc” sau, după cum gîndesc ei, conduc, nebulos și sofistic, la aceeași Realitate Transcendentă (Ultimate Reality), care cuprinde în ea toți pseudo-dumnezeii și pseudo-închinările create de ei prin născocire omenească indusă de satana.

3) Recunoașterea de către textul presinodal în discuție a catolicilor ca fiind, chipurile, ”biserică” duce inevitabil la următorul stadiu al proiectului luciferic al ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, care este ”unirea” sincretistă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu catolicii prin ”potirul comun” care va urma și prin supunerea acestora sub primatul stăpînitor și sub infailibilitatea căpeteniei eretice care este Papa, adică la transformarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale în Biserici unite cu Roma. Aceasta înseamnă supunerea din punct de vedere dogmatic și administrativ a Bisericilor Ortodoxe Autocefale față de Papa după modelul Bisericilor Uniate, pe baza planurilor Vaticanului și a Codicelui canonic al Bisericilor Catolice Orientale (Uniate) care a fost emis de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1990. După cum este cunoscut, Codicele acesta prevede următoarele patru feluri de Biserici Uniate de drept special (sui generis), în care vor fi încadrate Bisericile Ortodoxe: 1) Biserici Patriarhale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Ortodoxe care sînt Patriarhii), 2) Biserici Arhiepiscopale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Autocefale care nu sînt Patriarhii), 3) Biserici Mitropolitane de drept special și 4) alte Biserici de drept special (canoanele 55, 511 și 155 ale aceluiași Codice).

4) Patriarhia Constantinopolei, care a prezidat Sinaxa întîistătătorilor, a respins samavolnic și nu a înaintat spre discutare în așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» propunerea Bisericii Ortodoxe Sîrbe, din anul 2015, de recunoaștere răspicată a Sinodului de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare ca al VIII-lea Ecumenic – Sinod care a condamnat filioque și primatul papal de stăpînire – și a Sinodului din 1351, din vremea Sfîntului Grigorie Palama – Sinod care a condamnat învățătura eretică latino-catolică care spune că Dumnezeiescul Har este zidit – ca al IX-lea Ecumenic. Teologia Sfîntului athonit Grigorie Palama are o însemnătate capitală pentru teologia ortodoxă și de aceea catolicii o urăsc de moarte. Această respingere samavolnică este indiciul clar al orientării așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu spre ortodoxie, ci spre panerezia ecumenismului care destructurează teologia ortodoxă prin legalizarea tuturor ereziilor.

5) Pe cînd în tradiția Bisericii Sfintele și Marile Sinoade, sau Sinoadele Ecumenice, erau alcătuite din reprezentanțe ale Bisericilor Autocefale și în cadrul lor votau toți arhiereii participanți la Sinod în virtutea egalității hirotoniei lor în treapta episcopală, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod», potrivit regulamentului acestuia adoptat de Sinaxă prin întîistătătorii care au luat parte la ea, nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întîistătătorii lor. Adică, în vreme ce membri ai Sinoadelor sînt toți arhiereii eparhioți, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» sînt membri doar Bisericile Autocefale, fapt care se împotrivește întru totul eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox.

6) Deși, potrivit eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox, hotărîrile Sfintelor și Marilor Sinoade, sau ale Sinoadelor Ecumenice, care privesc chestiuni de credință trebuie supuse judecății și trebuie aprobate ori respinse atît de arhiereii eparhioți, cît și de clerul, monahii și poporul ortodox, o reglementare a așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod», contrar eclesiologiei ortodoxe, face obligatorii și impune hotărîrile Sinodului în discuție tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe. Mai mult, avertizează că va pedepsi toate grupurile de credincioși creștini care nu vor primi hotărîrile lui. În felul acesta el desființează cu totul sinodicitatea Bisericii Ortodoxe și îndepărtează de la ea harisma Duhului Sfînt a ”deosebirii duhurilor”, care se dăruiește oricărui credincios adevărat care a trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării și s-a învrednicit să primească îndumnezeirea cea după har, harismă care să dă tuturor mădularelor Bisericii și nu doar episcopilor. Pentru aceasta Sinodul Panortodox era dator să cheme ca membri participanți și persoane învrednicite întru Duhul Sfînt din rîndul preoților, al monahilor și dintre membrii credincioși laici ai Bisericii, așa cum se proceda totdeauna la toate Sinoadele. Însă adeverirea ortodoxiei unui Sinod depinde întîi de toate de corectitudinea și de ortodoxia dogmelor lui: ”canonul cel bine-cinstitor al Bisericii pe acelea le vedea ca sinoade sfinte și bune de primit, cele cărora le-a adeverit corectitudinea dogmelor.” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul, PG 90, 148A). În cele din urmă, pentru ca un Sinod Ecumenic să fie considerat cu adevărat ortodox, trebuie ca hotărîrile lui să fie primite nu numai de ierarhi, ci și de toți credincioșii ortodocși, după cum foarte nimerit a legiuit în istorie însăși Patriarhia Ecumenică zicînd: ”…apărător al credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și aceeași cu a Părinților lui” (Enciclica din 6 Mai 1848). Continuă lectura

Manastirile din Sf. Munte Athos iau poziție față de Sinodul Panortodox. Urmează a se întruni Sfânta Chinotita

Publicarea documentelor și metodologiei Sinodului Panortodox a provocat reacții tăioase în rîndul mănăstirilor din Sfîntul Munte. Mănăstirile athonite și-au exprimat îngrijorarea față de Sinodul Panortodox, adresîndu-se verbal și în scris Sfintei Chinotite.

Avînd în vedere seriozitatea subiectului, s-a hotărît unanim ca documentele Sinodului să fie discutate și analizate în Adunarea Extraordinară a Reprezentanților și Egumenilor Sfintelor Mănăstiri, după Săptămîna Luminată. Părinții athoniți atrag atenția asupra pericolului pe care Sinodul Panortodox îl prezintă în desfășurarea sa actuală. Printre altele, ei subliniază următoarele:

Sobornicitatea Bisericii este subminată fiind promovată o teologie a primatului (din cauza participării limitate a episcopilor și autorității excesive deținute de primații Bisericilor autocefale).O ambiguitate inacceptabilă a textelor pre-sinodale care lasă loc interpretărilor ce se abat de la dogmele ortodoxe.Plasarea dialogului pe baza „credinței și tradiției Bisericii Primare și a celor Șapte Sinoade Ecumenice”, astfel încît istoria ulterioară a Bisericii Ortodoxe pare cumva absentă sau diminuată.Încercarea unora de a căpăta o confirmare pan-ortodoxă a textelor scandaloase și total inacceptabile, aprobate de Consiliul Mondial al Bisericilor.Folosirea inacceptabilă a termenului „Biserică” pentru schisme și erezii.

Traducere de Elena Dinu după textul publicat pe Facebook de Peter Heers.

Scrisorile în limba greacă le găsiți mai jos:

Sursa: http://www.rostonline.ro/2016/05/athosul-si-sinodul-panortodox/