Termenul ”Biserici” ca ”termen tehnic”, de Mitropolitul de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Ierótheos

ιεροθεος-βλαχος.jpg.jpeg

În ultima vreme s-a afirmat pe larg de către unii că, deși Biserica este ”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”, și aceasta este Biserica Ortodoxă, putem folosi termenul ”Biserici” și cu referire la eterodocși, iar în cazul acesta este ”termen tehnic” (terminus technicus).

Opinia aceasta surprinde în mod deosebit, pentru că nu este consemnată în texte oarecare, ci este afirmată de către episcopi, și chiar în cadrul organelor sinodale, pentru a putea fi susținută hotărârea ”Sfântului și Marelui Sinod” din Creta că ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a bisericilor și confesiunilor creștine eterodoxe” *.

Desigur, opinia mea în acest sens este diferită, și o voi formula în acest text.

  1. Ce înseamnă ”termen tehnic”[1]

”Termen tehnic” (terminus technicus), potrivit dicționarului lui G. Babiniotis, este un ”termen pe care îl folosește o artă, o știință sau o profesie anume”.

Consultând pagina de internet Πύλη για την Ελληνική Γλώσσα, și anume referirea la limbajele specializate[2] vom ajunge la concluzia că termen tehnic (terminus technicus) este termenul folosit în cadrul unui limbaj tehnic al oamenilor de știință din fiecare specialitate în examinarea problemelor din cadrul specialității lor. Termen tehnic, cu alte cuvinte, este termenul care se folosește pentru a fi descrise obiecte sau noțiuni care fie nu au denumire în uzul curent, fie acoperă nevoia de a descrie cu un termen mai concret, excluzând orice ambiguitate, obiecte pe care limba obișnuită (vocabularul comun) deja le descrie. Cu alte cuvinte, termen tehnic poate fi un cuvânt nou creat sau un cuvânt care există în vocabularul comun, folosit cu un sens mai concret, mai mult sau mai puțin diferit de sensul pe care îl are în vocabularul comun.

În cazul respectiv, adică, în textul Marelui Sinod, expresia ”termen tehnic” presupune că nu se recunoaște că aceste ”comunități și confesiuni creștine” sunt Biserică, ci este folosit convențional cuvântul ”Biserică” referitor la aceste grupări creștine, ca să ne facilităm comunicarea dintre noi.

Pe baza definiției termenului tehnic la care am ajuns pe baza materialului pe care l-am  preluat de pe situl Πύλη γιά τήν Ἑλληνική Γλώσσα, am putea semnala următoarele cu privire la utilizarea termenului de ”Biserică” ca termen tehnic: Continuă lectura

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ, CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE, CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE, CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

”Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;

ale Bisericii umblă fără păstor.

Cele bune pier, cele rele se dau pe față.

Plutim în noapte, făclie nicăieri.

Hristos cade la somn; ce avem a pătimi?…”

(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)


Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie ”ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte”, și că ”acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale” (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16). Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic:

a) printr-un guvern mondial,
b) printr-o economie mondială și
c) printr-o religie mondială.

Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita ”Mișcare ecumenică”, iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:

1) Textul presinodal al Sinaxei Întîistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punînd accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecînd cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținînd seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), cînd au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque (purcederea Sfîntului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, avînd în vedere că dogmele credinței sînt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, avînd Cap pe însuși Mîntuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut inițial ca scop promovarea ecumenismului sincretist inter-creștin, iar în continuare, în ultimele decenii, și-a lărgit țintele promovînd și ecumenismului sincretist inter-religii. Recunoaște diferitele texte emise de C. M. B. ca fiind obligatorii pentru «Marele Sinod» și pentru Biserica Ortodoxă. Textele acestea ”nu se sprijină pe nimic. Se îngrijeau de alcătuirea lor niște reprezentanți care își spuneau opiniile și semnau, firește, textele în numele Bisericilor locale; doar că ierarhii acestor Biserici nici habar nu aveau ce decizii luau reprezentanții lor” (prof. Dimitrios Tselenghidis de la Facltatea de Teologie din Tesalonic). Aceasta înseamnă că textul presinodal în discuție atacă și dogma soteriologică a Bisericii, potrivit căreia credinciosul adevărat, prin mila sfîntului și Dumnezeiescului Har și prin lucrările nezidite ale Dumnezeului Treimic, ajunge la mîntuire și, mai concret, dobîndește vederea Feței Theantropice a lui Hristos și fericirea și cunoașterea fără de sfîrșit a lui Dumnezeu care vine din această vedere doar înăuntrul adevăratei Biserici Ortodoxe, în înțelesul ei înfățișat mai sus. Căci, recunoscînd C.M.B.-ul, același text presinodal acceptă prin aceasta teoria că toate ”bisericile”, sau, mai precis, sectele și toate felurile de religii (potrivit recentei extinderi a acestei teorii), ”mîntuiesc” sau, după cum gîndesc ei, conduc, nebulos și sofistic, la aceeași Realitate Transcendentă (Ultimate Reality), care cuprinde în ea toți pseudo-dumnezeii și pseudo-închinările create de ei prin născocire omenească indusă de satana.

3) Recunoașterea de către textul presinodal în discuție a catolicilor ca fiind, chipurile, ”biserică” duce inevitabil la următorul stadiu al proiectului luciferic al ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religii, care este ”unirea” sincretistă a Bisericilor Ortodoxe Autocefale cu catolicii prin ”potirul comun” care va urma și prin supunerea acestora sub primatul stăpînitor și sub infailibilitatea căpeteniei eretice care este Papa, adică la transformarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale în Biserici unite cu Roma. Aceasta înseamnă supunerea din punct de vedere dogmatic și administrativ a Bisericilor Ortodoxe Autocefale față de Papa după modelul Bisericilor Uniate, pe baza planurilor Vaticanului și a Codicelui canonic al Bisericilor Catolice Orientale (Uniate) care a fost emis de Papa Ioan-Paul al II-lea în 1990. După cum este cunoscut, Codicele acesta prevede următoarele patru feluri de Biserici Uniate de drept special (sui generis), în care vor fi încadrate Bisericile Ortodoxe: 1) Biserici Patriarhale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Ortodoxe care sînt Patriarhii), 2) Biserici Arhiepiscopale de drept special (în care se vor încadra Bisericile Autocefale care nu sînt Patriarhii), 3) Biserici Mitropolitane de drept special și 4) alte Biserici de drept special (canoanele 55, 511 și 155 ale aceluiași Codice).

4) Patriarhia Constantinopolei, care a prezidat Sinaxa întîistătătorilor, a respins samavolnic și nu a înaintat spre discutare în așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» propunerea Bisericii Ortodoxe Sîrbe, din anul 2015, de recunoaștere răspicată a Sinodului de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare ca al VIII-lea Ecumenic – Sinod care a condamnat filioque și primatul papal de stăpînire – și a Sinodului din 1351, din vremea Sfîntului Grigorie Palama – Sinod care a condamnat învățătura eretică latino-catolică care spune că Dumnezeiescul Har este zidit – ca al IX-lea Ecumenic. Teologia Sfîntului athonit Grigorie Palama are o însemnătate capitală pentru teologia ortodoxă și de aceea catolicii o urăsc de moarte. Această respingere samavolnică este indiciul clar al orientării așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod» nu spre ortodoxie, ci spre panerezia ecumenismului care destructurează teologia ortodoxă prin legalizarea tuturor ereziilor.

5) Pe cînd în tradiția Bisericii Sfintele și Marile Sinoade, sau Sinoadele Ecumenice, erau alcătuite din reprezentanțe ale Bisericilor Autocefale și în cadrul lor votau toți arhiereii participanți la Sinod în virtutea egalității hirotoniei lor în treapta episcopală, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod», potrivit regulamentului acestuia adoptat de Sinaxă prin întîistătătorii care au luat parte la ea, nu votează toți arhiereii din Sinod, ci doar Bisericile Autocefale prin întîistătătorii lor. Adică, în vreme ce membri ai Sinoadelor sînt toți arhiereii eparhioți, la așa-zisul «Sfînt și Mare Sinod» sînt membri doar Bisericile Autocefale, fapt care se împotrivește întru totul eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox.

6) Deși, potrivit eclesiologiei ortodoxe și Dreptului canonic ortodox, hotărîrile Sfintelor și Marilor Sinoade, sau ale Sinoadelor Ecumenice, care privesc chestiuni de credință trebuie supuse judecății și trebuie aprobate ori respinse atît de arhiereii eparhioți, cît și de clerul, monahii și poporul ortodox, o reglementare a așa-zisului «Sfînt și Mare Sinod», contrar eclesiologiei ortodoxe, face obligatorii și impune hotărîrile Sinodului în discuție tuturor membrilor Bisericii Ortodoxe. Mai mult, avertizează că va pedepsi toate grupurile de credincioși creștini care nu vor primi hotărîrile lui. În felul acesta el desființează cu totul sinodicitatea Bisericii Ortodoxe și îndepărtează de la ea harisma Duhului Sfînt a ”deosebirii duhurilor”, care se dăruiește oricărui credincios adevărat care a trecut prin treptele curățirii de patimi, a iluminării și s-a învrednicit să primească îndumnezeirea cea după har, harismă care să dă tuturor mădularelor Bisericii și nu doar episcopilor. Pentru aceasta Sinodul Panortodox era dator să cheme ca membri participanți și persoane învrednicite întru Duhul Sfînt din rîndul preoților, al monahilor și dintre membrii credincioși laici ai Bisericii, așa cum se proceda totdeauna la toate Sinoadele. Însă adeverirea ortodoxiei unui Sinod depinde întîi de toate de corectitudinea și de ortodoxia dogmelor lui: ”canonul cel bine-cinstitor al Bisericii pe acelea le vedea ca sinoade sfinte și bune de primit, cele cărora le-a adeverit corectitudinea dogmelor.” (Sfîntul Maxim Mărturisitorul, PG 90, 148A). În cele din urmă, pentru ca un Sinod Ecumenic să fie considerat cu adevărat ortodox, trebuie ca hotărîrile lui să fie primite nu numai de ierarhi, ci și de toți credincioșii ortodocși, după cum foarte nimerit a legiuit în istorie însăși Patriarhia Ecumenică zicînd: ”…apărător al credinței este însuși trupul Bisericii, adică poporul însuși, care vrea ca credința lui să fie veșnic neschimbată și aceeași cu a Părinților lui” (Enciclica din 6 Mai 1848). Continuă lectura

Mitrop. Ierotei Vlahos ia poziție publică, către Sf. Sinod, în legătură cu textele propuse pentru Marele Sinod

Mitropolitul Hierotheos (Vlachos) de Nafpaktos s-a adresat, printr-o scrisoare, Arhiepiscopului Atenei și Sfântului Sinod al Bisericii din Grecia, pe tema textelor pre-sinodale ale Sfantului si Marelui Sinod Pan-Ortodox (iunie 2016), care ar urma sa fie aprobate.
„Preafericirea Voastră, Președinte al Sinodului,
Soborul întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe (6-9 martie 2014) a decis să creeze o comisie inter-ortodoxa speciala, constând din cate un episcop și un consilier din fiecare Biserică autocefală. Printre indatoririle comisiei, s-ar numara si revizuirea textelor: Biserica Ortodoxă și mișcarea ecumenică; Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine și contribuția Bisericii Ortodoxe la promovarea păcii, dreptății și iubirii între popoare și eradicarea formelor rasiale și a altor forme de discriminare. Această lucrare a inceput in luna septembrie 2014 și s-a incheiat de Sfintelor Paști, în anul 2015 .
Intrucat fiecare Biserică Autocefală va constitui „o singură voce”, adică un vot, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ramasesem cu impresia că revizuirea textelor urma să fie făcută de către reprezentanții Bisericii noastre, care ar primi instrucțiuni și îndrumare din partea Sfântului Sinod al Bisericii (local).
Cu toate acestea, am fost informat recent că textele pe marginea acestor subiecte au fost completate de către Comisia Speciala Inter-Oortodoxa și au fost deja prezentate Sfântului si Marelui Sinod, fără cunoștința ierarhilor Bisericii noastre, și nu știu ca ele sa fi fost vazute de Sfântul Sinod permanent (local)”.
In continuare, acesta acuza, in scrisoarea sa, faptul ca unele texte deja adoptate si verificate anterior, au suferit, intre timp, unele modificari, despre care ierarhii Bisericii Greciei nu ar fi fost informati:
„Ca membru al Sfântului Sinod Permanent, am cerut, în decembrie 2015, sa ni se puna la dispozitie textele, care ne-au fost oferite în ianuarie 2016. Ulterior, am studiat textele hotarate, comparandu-le cu textele redactate anterior, de cele patru Sinaxe Presinodale pan-ortodoxe, și am constatat că existau diferențe, ca urmare a revizuirii acestora.
Aceasta dă naștere mai multor întrebări:
Ce Sfant Sinod permanent a aprobat revizuirea acestor texte specifice ale Sinaxelor Presinodale Pan-Ortodoxe?
Ce Sfânt Sinod peramanent s-a ocupat de aceste subiecte și de remarcile făcute?
Caror si cator ierarhi le-au fost aduse la cunostinta acele părți care au fost revizuite?
De ce aceste texte nu au fost prezentate spre aprobare Ierarhiei, facand referire la Sfântul si Marele Sinod fără știrea Ierarhilor?
Câti ierarhi au fost conștienți de textele revizuite, cu excepția mitropoliților Sinodului, care au fost recent instiintati de ele, desi între timp au fost aprobate de către reprezentanții Bisericilor autocefale și trimise Sfântului si Marelui Sinod?
Preafericite,
Întrebările care se nasc sunt grave și au nevoie de răspunsuri, care trebuie să fie transmise tuturor ierarhilor Bisericii noastre, deoarece prezenta Sinodului Permanent nu este în măsură să-și asume o astfel de mare responsabilitate.
Acest lucru este deosebit de important, deoarece intr-un loc se specifica: „Biserica Ortodoxă consideră că orice tentativă de rupere a unitatii Bisericii, intreprinsă de indivizi sau de grupuri, sub pretextul păstrării sau apărarii adevăratei Ortodoxii, trebuie condamnata” (Relația Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine §22).
Cu alte cuvinte, în cazul în care decretele adoptate de către Sfântul si Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, ignorandu-i pe ierarhi, călugării și teologi, vin în contradicție cu viziunea patristică, acestia vor fi considerați raspunzatori, judecati și condamnati, în cazul în care ar refuza să le pună în aplicare?
+ Ierotei de Nafpaktos și Sfantul Vlasios”

Sursa:
http://lonews.ro/alter-news/21917-noi-reactii-fata-de-marele-sinod-pan-ortodox-scrisoarea-mitropolitul-hierotheos-vlachos-adresata-sinodului-greciei.html

Articol preluat si de:
http://www.aparatorul.md/noi-reactii-fata-de-marele-sinod-pan-ortodox-scrisoarea-mitropolitul-hierotheos-vlachos-adresata-sinodului-greciei/ Source: Thriskeftika, preluată de: http://www.pravoslavie.ru/english/90812.htm

February 17, 2016

Metropolitan Hierotheos (Vlachos) of Nafpaktou has written the Archbishop of Athens and the Holy Synod of the Church of Greece concerning the process by which the texts for consideration at the Great and Holy Synod (planned for June of 2016) are to be approved.

The Metropolitan brings to light serious violations and disregard for the synodical system of the Church with regard to the acceptance of the pre-synodical texts. He requests that answers be given as to why the hierarchy of the Church never discussed, let alone approved, the documents which will be considered at the Holy and Great Council.

Given the non-participation of the hierarchy, and in light of the closing statement (§22) in the text „Relations of the Orthodox Church with the rest of the Christian world,” he asks the troubling question:

„If decrees are made by the Holy and Great Synod of the Orthodox Church, which the hierarchs, monks and theologians ignore, and which are contradictory to the Patristic vision, will they be held responsible and subject to judgement and condemnation if they refuse to implement them?”

* * *

SACRED METROPOLIS
OF NAFPAKTOS AND SAINT VLASIOS

Nafpaktos, January 20, 2016

To
the Holy and Sacred Synod
of the Church of Greece
Ioannou Gennadiou 14
115 21 Athens

Your Beatitude, President of the Synod,

The Synaxis of the Primates of the Orthodox Churches (March 6-9, 2014) decided to set up a Special Inter-Orthodox Commission, consisting of one bishop and one advisor from each autocephalous Church. This Commission would, among other things, review the texts: The Orthodox Church and the Ecumenical Movement; Relations of the Orthodox Church with the rest of the Christian world and The Contribution of the Orthodox Church to the promotion of Peace, Justice and Love between peoples and the eradication of racial and other forms of discrimination. This work was to begin in September 2014 and to finish by Holy Pascha in the year 2015.

Because each Autocephalous Church will “give one voice,” that is one vote, at the Holy and Great Council of the Orthodox Church, I was left with the impression that the reviewing of the texts was to be done by the representatives of our Church, who would receive instructions and guidance from the Holy Synod of the Church.

However, I was recently informed that the texts on these subjects were completed by the Special Inter-Orthodox Commission and were already submitted to the Holy and Great Synod, without the knowledge of the Hierarchy of our Church, and I do not know if they were seen by the Permanent Holy Synod.

I respectfully point out that H.E. Metropolitan Jeremiah of Switzerland, Secretary of Preparations for the Holy and Great Council, presented Your Beatitude, the draft texts On the Mission of the Orthodox Church as a witness of love in service and On the importance of fasting and its observance today and submitted the request that you, before the end of July (2015), send „any comments and suggestions of your most holy Church on the formation of the dossier and its submission to forthcoming, amended Fifth Pre-conciliar Pan-Orthodox Meeting, which will approve and submit them to the Holy and Great Synod in their final form.” However, from what we were informed at the Synod, the Sacred Synod did not send its observations.

As a member of the Permanent Holy Synod, I requested in December of 2015 that we be given the text, which they gave us in January of 2016. I thereafter studied the completed texts in conjunction with the texts drawn up [previously] by the four Pre-conciliar Pan-Orthodox Meetings and found that there were differences, due to the revisions and merging of the texts.

This gives rise to different questions:

  1. Which Permanent Holy Synod approved the revision of these specific texts of the Pre-conciliar Pan-Orthodox Meetings?
  2. Which Permanent Holy Synod dealt with these subjects and which remarks were made?
  3. Which and how many Hierarchs were aware of the parts which were revised?
  4. Why were these texts not put forward for approval by the Hierarchy and referred to the Holy and Great Synod without the knowledge of the Hierarchs?
  5. How many Hierarchs were aware of the revised texts, with the exception of us Metropolitans of the Synod, who were recently made aware of them, meanwhile they were approved by the representatives of the Autocephalous Churches and sent to the Holy and Great Synod?

Your Beatitude,

The questions I pose are serious and need answers, which must be sent to all the Hierarchs of our Church, because the present Permanent Synod is not able to take on such a great responsibility.

This is particularly important because at one point it was written: “The Orthodox Church believes that any attempts to shatter Church unity, undertaken by individuals or groups under the pretence of preserving or defending true Orthodoxy, must be condemned” (Relationship of the Orthodox Church with the rest of the Christian world §22). In other words, if decrees are made by the Holy and Great Synod of the Orthodox Church, which the hierarchs, monks and theologians ignore, and which are contradictory to the Patristic vision, they will be held responsible and subject to judgement and condemnation if they refuse to implement them?

Submitting this for the consideration of Your Beatitude and the Eminent Hierarchs, I remain,

Least among the brethren in Christ,

+ Hierotheos of Nafpaktos and Saint Vlasios

Met. Hierotheos Vlachos
Translated by Fr. Kristian Akselberg

Thriskeftika

MITROPOLITUL SERAFIM AL PIREULUI CĂTRE MITROPOLITUL IOANNIS ZIZIOULAS AL PERGAMULUI: „EXPRIMAŢI POZIŢII ERETICE!”

ips-serafim-de-pireu_[1]cf80ceb5cf81ceb3ceb1cebccebfcf85ceb9cf89ceb1cebdcebdceb7cf832[1]

Mitropolitul Pireului, kir Serafim, intervine în foarte dura confruntare dintre Mitropolitul Pergamului şi Mitropolitul Nafpaktosului cu privire la subiecte cruciale ale credinţei noastre. Îl „trăsneşte” efectiv pe Mitropolitul Pergamului, căruia îi aminteşte că înşişi profesorii universitari, colegi ai lui de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Tesalonic, îl acuză de erezie. Mitropolitul Pireului îl condamnă pentru teoria pe care a dezvoltat-o, cu privire la „cei doi plămâni ai Bisericii”, prin care Înaltpreasfinţitul Ioannis Zizioulas doreşte să îşi justifice faptele inadmisibile pe care le săvârşeşte la Dialogurile Teologice cu papistaşii. În comunicatul său, Mitropolitul Pireului subliniază următoarele:

„Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pergamului, kir Ioannis (Zizioúlas) – academician, care a deţinut funcţia de Preşedinte al Academiei Ateniene, cunoscut la nivel internaţional pentru instruirea teologică şi scrierile sale – a dat publicităţii pe internet scrisorile pe care le-a adresat Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos şi Aghios Vlasios, kir Ierotheos – un excelent şi inegalabil condei teologic care scrie iscusit şi ale cărui opere valoroase au fost traduse până acum în 20 de limbi. În aceste scrisori, Mitropolitul Pergamului protestează împotriva unei presupuse deformări a poziţiilor sale în cadrul inspiratei cuvântări a Mitropolitului Nafpaktosului, ţinută la conferinţa organizată de Mitropolia Pireului(tradusă în limba română de Graiul Ortodox), cu tema: Teologie patristică si erezie postpatristică. Pireu 15 februarie 2012 . Răspunsurile Mitropolitului Nafpaktosului, kir Ierotheos – din păcate pentru Mitropolitul Pergamului, kir Ioannis! – sunt clarificatoare şi pătrund în adâncimile gândirii teologice şi ale adevărului dogmatic ortodox şi acest lucru îl poate pricepe şi un simplu licenţiat în teologie.

123) Confruntare dură între Mitropolitul Ierotheos Vlahos și Mitropolitul Ioannis Ziziulas asupra unor probleme cruciale ale credinței noastre – partea a I-a

124) Confruntare dură între Mitropoliții Pergamului și Nafpaktului – partea a II-a * ÎNTREAGA CORESPONDENŢĂ DINTRE MITROPOLIȚII ZIZIULAS ŞI VLAHOS

Mitropolitul Pergamului, kir Ioannis, în declaraţia sa din 27 septembrie 2012 a declarat următoarele: „Cât priveşte întrebarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos de ce am corelat toată controversa noastră cu aceea a polemicii împotriva dialogurilor ecumenice, îi amintesc că respectivul meu text contrafăcut se află într-o cuvântare a sa care a fost aplaudată de o adunare la care s-au auzit câte şi mai câte despre Patriarhia Ecumenică şi dialogurile ecumenice”. Asta, după ce a avut în mână Actele conferinţei organizate de noi, pe care ne-am îngrijit să i le trimitem. Sunt neîndoielnic convins că a constatat că pe durata conferinţei noastre nu s-a desfăşurat un dialog cu participanţii, ci s-au făcut auzite doar comunicările argumentate ştiinţific ale unor conferenţiari de nivel academic, între care şi a Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Nafpaktosului, Ierotheos Vlahos. Pentru că foarte grava sa afirmaţie insultă grosolan Mitropolia noastră care a organizat congresul de care vorbim, îl rugăm public –, pentru ca nu cumva luarea sa de poziţie să fie socotită drept o calomnie ordinară – să ne menţioneze nominal, nu aluziv, care sunt acele «câte şi mai câte» neîntemeiate şi, prin urmare, mincinoase şi de rea credinţă, care s-au făcut auzite «împotriva Patriarhiei Ecumenice şi a dialogurilor ecumenice pe care aceasta le poartă». Înaltpreasfinţitul Ioannis este dator să dea un răspuns la subiect, concret, întrebării noastre, pentru că, altfel, îi îndreptăţeşte pe cei care «calomniind» afirmă că el este personal responsabil pentru mersul greşit al Dialogului Ecumenic şi pentru cele două scrisori neîntemeiate pe care Respectabilul Centru [Patriarhia Ecumenică, n.tr.] le-a adresat Bisericii Greciei [E vorba de două scrisori oficiale pe care Patriarhia Ecumenică le-a adresat Bisericii Greciei, cerându-i să ia poziţie, aşa încât să nu se mai repete evenimente – precum conferinţa de la Pireu, 15 februarie 2012 – îndreptate împotriva ecumenismului şi a ereziei postpatristice. n.tr.]. Cât priveşte apostrofarea exprimată în luarea sa de poziţie din data 17 septembrie 2012, în care afirmă: „Cunoaşteţi atacurile pe care le primesc din partea unor cercuri, dar nu numai eu, ci şi Patriarhul Ecumenic, pentru faptul că, supunându-mă hotărârilor sinodale ale tuturor Bisericilor Ortodoxe fără excepţie, prezidez din partea ortodoxă Dialogul Teologic oficial cu Romano-catolicii. Înverşunarea şi injuriile care le însoţesc fac imposibil şi fără sens orice răspuns al meu în această polemică. Însă implicarea directă sau indirectă a unui episcop al Bisericii în această polemică şi anume, recurgând chiar la falsificarea poziţiilor mele, constituie cu deosebire o chestiune serioasă”, presupun, de bună seamă, că Înaltpreasfinţitul nu se referă la colegii lui [de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Thessalonic], profesori academicieni, Înaltpreasfinţitul Mega Farántos şi Hrisóstomos Stamoúlis, care îl acuză de erezie şi asta nu pentru că prezidează dialogul teologic cu Romano-catolicii. Nu cumva tocmai convingerea sa că „Răsăritul şi Apusul constituie doi plămâni prin care respiră Biserica” (periodicul „Epískepsis”, nr. 559/31.7.1998) reprezintă vârful de lance îndreptat chiar de sineşi împotriva sa, pentru că, deşi este prea-mare teolog introduce [în universitate] lucruri inadmisibile şi de neînţeles, şi anume, prezintă creştinismul drept un organism care „se oxigenează” prin doi plămâni: prin cel Romano-catolic, care învaţă dogme precum Filioque, primatul papal şi infailibilitatea papală, harul creat, meritele prisositoare ale Sfinţilor şi indulgenţele, imaculata concepţie a Născătoarei de Dumnezeu, înălţarea ei cu trupul la cer şi focul purgatoriului, şi prin „plămânul” ortodox, care învaţă tocmai contrariul acestora! Iată de ce poziţiile lui sfârşesc într-o totală contradicţie teologică şi iată de ce fără dreptate protestează împotriva observaţiilor care i se fac”.

Orthódoxos Týpos, 5 octombrie 2012, nr. 1944, pp. 1, 7.

 Traducere Mihail Ilie (G.O.)

SURSA: http://graiulortodox.wordpress.com/2012/12/07/128-mitropolitul-pireului-catre-mitropolitul-pergamului-exprimati-pozitii-eretice/

PENTRU A FI ȘI MAI CLAR MODUL ÎN CARE ACȚIONEAZĂ ”NEVINOVATA” PATRIARHIE ECUMENICA: http://acvila30.ro/patriarhul-ecumenic-in-rugaciuni-comune-cu-catolicii-la-monaco-photo-fr/