Sinodul Permanent pe luna iunie a Bisericii Greciei reiterează că subiectul Sfintei Împărtășanii nu este negociabil; se delimitează și de Yoga, Rotary și Lions | theodosie.ro

Astăzi, 3 iunie, a avut loc a doua ședință a Sinodului Permanent al Bisericii Greciei. Printre subiectele avute în dezbatere a fost și cel legat de modul de administrare a Sfintei Împărtășanii. În această problemă a decis:

„A luat la cunoștință de Scrisoarea din 17-5-2020 a SS Patriarhul Ecumenic Bartolomeu cu privire la subiectul unei căi comune în înfruntarea pastorală a modului de administrare consfințit al dumnezeieștii Împărtășanii, precum și de Scrisoarea din 19-5-2020 a PF Patriarh Daniel al României pe aceeași temă.

Sinodul Permanent a decis unanim să trimită Scrisori Sinodale corespunzătoare de răspuns, în care va fi înfățișat din nou faptul că Biserica Greciei rămâne în încredințarea dogmatică și teologică exprimată de la început că «Taina Sfântă a dumnezeieștii Euharistii rămâne de nenegociat, după cum ne-a fost predată de învățătura din Tradiția Ortodoxă și a Sfinților Părinți ai Sfintei noastre Biserici», precum și că «procedura administrării dumnezeieștii Împărtășanii credincioșilor rămâne precum este și după cum ne-a fost predată de Sfinții Părinți și de Sfânta noastră Tradiție».”

Totodată, a „decis să reamintească pliromei creștine că «[tehnica] Yoga» „reprezintă un capitol de bază al religiei hinduse și dispune de o felurime de școli, ramuri, aplicații și rânduieli și nu constituie un «fel de gimnastică»”. Cu alte cuvinte, este de evitat această practică și sincretismul în general.

Pe lângă faptul că este denunțată Uniunea Misionară Grecească ca fiind o mișcare de prozelitism neoprotestant, „a recomandat printr-o Notiță Enciclică Preasfințiților Mitropoliți și sfântului cler al Bisericii Greciei să se abțină de la orice manifestare care este organizată de organizațiile Rotary și Lions deoarece nu se limitează doar la manifestări sociale, ci se extind și la activități cu caracter religios, de vreme ce dispun de un ritual de ceremonie de admiterea noilor membri și stabilesc rugăciune care se adresează nedogmatic unui dumnezeu cu înțelesul general al termenului, și nu conform credinței noastre ortodoxe.



Sursa: https://theodosie.ro/2020/06/03/sinodul-permanent-pe-luna-iunie-a-bisericii-greciei-reitereaza-ca-subiectul-sfintei-impartasanii-nu-este-negociabil-se-delimiteaza-si-de-yoga-rotary-si-lions/

Împărtășirea cu Sfintele Taine conform Regulamentului mănăstirilor obștești tabenite (din pustia Egiptului)

12. Împărtăşirea cu Sfintele Taine

108. Slujbele de sâmbătă și de duminică se deosebeau oarecum de cele zilnice. În aceste zile la rugăciunea de zi se adunau mai devreme, săvârşeau aducerea Jertfei fără de sânge şi se împărtăşeau toţi cu Sfintele Taine. Aşa poruncise sfântul înger în rânduiala dată Cuviosului Pahomie.

109. Se apropiau de Sfânta Împărtăşanie toţi în ordinea rangurilor, a caselor şi a fraţilor. Cei ce se împărtăşeau îşi dezbrăcau brâul şi cojocul şi se apropiau numai în potcapuri. Aşa poruncise Îngerul.

110. Liturghia o făceau la început preoţii, chemaţi din satele din apropiere, ori ieromonahii din alte mănăstiri dar aceasta păru nepotrivit, şi Cuviosul Chiril, într-o epistolă către episcopii din Libia şi din Pentapol lasă să se înţeleagă că aceste neajunsuri au încetat prin Sfinţirea unor persoane din mănăstire.

111. Cântarea psalmilor, ce avea loc la începutul Liturghiei şi se făcea antifonic, era mai deosebită de Cântarea din zilele de rând, deşi nu e destul de lămurit în ce consta această deosebire. În punctul 17 se spune că în Ziua Domnului, când se aducea jertfa cea fără de sânge, nici unul dintre cei rânduiţi cu săptămâna nu putea să lipsească, ci să fie la locul lui şi să răspundă după rânduiala celui ce cântă; punctul 18 lămureşte că cel care cântă e unul dintre cei mari. De aici se poate deduce că în aceste zile Cântarea o incepeau cei mari din mănăstire: avva, supraveghetorii, iar lor le răspundeau fraţii de săptămână.

112. Cuviosul Casian spune că în noaptea sâmbetei, în Răsărit se săvârşea privegherea de toată noaptea, ce începea de cu seară şi se sfârşea la cântarul al patrulea al cocoşilor. Că ar fi fost tot aşa şi spre duminică, nu se înţelege din cuvintele lui. Nici despre una, nici despre alta nu găsim nimic nici în vieţile întemeietorilor pravilelor tabenite, nici în capitolele regulamentului. Mai pe urmă s-a încetăţenit obiceiul în mănăstirile obșteşti ca să se facă priveghere numai spre duminică, iar mai târziu şi spre sărbătorile mari.

Rânduielile vieții monahale – Culegere alcătuită de Sfântul Teofan Zăvorâtul, Ed. Sophia, București, 2002, p. 77