Cum se săvârșea rânduiala părintească a Sinodikonul Ortodoxiei cu rostirea anatemelor acum 360 de ani la curtea domnească din Valahia

La mijlocul secolului al XVII-lea patriarhul Macarie al III- lea al Bisericii Ortodoxe Antiohiene face o lungă călătorie în Ţările Române şi nu numai. Iată ce consemnează arhidiaconul său, Paul din Alep, despre modul în care era făcută rânduiala din Duminica Ortodoxiei  (la data de 15 februarie 1657) la curtea (de la Târgovişte) a domnitorului Constantin Şerban (ctitorul primei traduceri integrale a Sfintei Scripturi în limba română). Rămânem cu întrebarea când, cum, de către cine şi din ce motiv a fost suprimată la români săvârşirea acestei rânduieli lăsate de Sfinţii Părinţi:

< Cum se citeşte în Valahia în Duminica Ortodoxiei >

În prima duminică din post, din porunca domnului, părintele nostru a mers la Biserica mitropolitană şi a slujit Liturghia acolo împreună cu mitropolitul. La vremea Trisaghionului au aşezat un analog, după datina lor, şi au împărţit lumânări tuturor celor ce se aflau în biserică. Părintele nostru s-a aşezat în jilţ, iar unul dintre preoţi a citit sinaxarul acestei zile, în întregime. Când au fost pomeniţi [părinţii] ortodocşi şi sfinţii, spunând de trei ori: „Veşnica lor pomenire”, părintele nostru s-a ridicat în picioare şi toţi cei aflaţi în biserică au cântat întreit „Veşnica lor pomenire”, de trei ori. Tot aşa, când i-a pomenit pe eretici şi pe schismatici au stins lumânările, cântând de trei ori: „Anatema!”, în trei rânduri. Apoi le-au aprins la loc. Aşa au tăcut până la sfârşit.
(Paul din Alep, Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia, studiu introductiv, ediţia manuscrisului arab, traducere în limba română, note şi indici de Ioana Feodorov, Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan Theodorescu, Editura Academiei Române, Bucureşti, & Muzeul Brăilei - Editura Istros, Brăila, 2014, p. 334)
Anunțuri

O nouă intervenție a Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia – SE CERE CONVOCAREA UNUI SINOD PANORTODOX ȘI CONDAMNAREA ECUMENISMULUI

2013-09-27 12_20_42-1991[1]

(Preluare de pe blogul Graiul Ortodox)

O nouă intervenție a Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși

SE CERE CONVOCAREA UNUI SINOD PANORTODOX ȘI CONDAMNAREA ECUMENISMULUI

Pasul acesta să îl facă mai întâi Sfântul Sinod al Bisericii Greciei. Patriarhul Ecumenic să înceteze promovarea panereziei ecumenismului, altfel va stinge Lumina cea neînserată a Ortodoxiei, iar Patriarhia Ecumenică va înceta să mai aibă vreo utilitate pentru ortodocși, după cum susținea în scrierile sale fericitul întru pomenire Gheronda Epifanie Theodoropoulos.

O nouă intervenție a Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși, având ca punct de plecare scrisoarea Mitropolitului Pireului, Serafim, către Patriarhul Ecumenic, la adresa căruia formulează cea mai gravă acuzație, anume că propovăduiește o ecclesiologie străină de cea ortodoxă. Sinaxa apreciază că scrisoarea este un act de cea mai mare importanță la nivel episcopal, după ”Mărturisirea de credință”, pentru că: (1) conținutul acesteia este insuflat de importantele îndemnuri adresate de Apostolul Pavel către presviteri și episcopi cu privire la lupta împotriva ereziilor, precum și scrierile Sfântului antieretic Grigorie Palama, (2) adresează Patriarhului Ecumenic solicitarea de a convoca un Sinod Panortodox care să condamne ecumenismul, și (3) sunt invocați cei trei mari Stareți de fericită pomenire: Paisie Aghioritul, Haralambos Vasilopoulos – întemeietorul Uniunii Grecilor Ortodocși de Pretutindeni și a periodicului Orthódoxos Týpos – și Epifanie Theodoropoulos, ca să îl ”învețe” pe Patriarh.

Recent a avut loc ședința regulată a Sinaxei Clericilor și Monahilor Ortodocși, care s-a ocupat de actualele evoluții istorice din Biserică. În comunicatul pe care l-a emis, solicită:

1)    Sfântului Sinod al Bisericii Greciei să se întrunească pentru a condamna în unanimitate panerezia ecumenismului.

2)    Patriarhului Ecumenic, în loc să susțină și să consolideze ecumenismul, să convoace de urgență un Sinod Panortodox în vederea condamnării acestuia.

Aceste solicitări au fost formulate în urma scrisorii Mitropolitului Pireului, Serafim, către Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu, prin care îl acuză cu argumente pe acesta din urmă că învață o ecclesiologie străină de cea ortodoxă. Sinaxa apreciază că scrisoarea antieretică și antiecumenistă a Mitropolitului Pireului este primul act antiecumenist de mare însemnătate de după ”Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului”- cea care i-a tulburat și i-a deranjat pe ecumeniști în așa măsură, încât au creat un mecanism de prigonire a antiecumeniștilor. Sinaxa declară că scrisoarea Mitropolitului Pireului:

1)    Transmite oficial și la înalt nivel bisericesc solicitarea de combatere a  ecumenismului în cadrul Sfântului Sinod.

2)    Amintește de îndemnurile Apostolului Pavel către presviteri și episcopi, anume să apere turma nu doar de lupii ereziilor vădite, dar și de înșelătorii care nu se dau pe față și de episcopii care propovăduiesc erezii.

3)    Amintește de o foarte aspră apreciere a Sfântului Grigorie Palama, anume că există trei feluri de ateism: a) primului îi aparțin ateii prin excelență, adică cei care nu cred în existența lui Dumnezeu, b) celui de-al doilea îi aparțin ereticii, care deformează învățăturile lui Dumnezeu și c) cei care, mișcați de o ”evlavie neevlavioasă”, tac și nu vorbesc despre stricarea dogmelor Bisericii.

În continuare analizează foarte pe larg conținutul scrisorii Înalpreasfințitului Mitropolit și încheie amintindu-i pe fericiții întru pomenire Stareți Paisie Aghioritul, Epifanie Theodoropoulos și Haralmbos Vasilopoulos, care au avut o poziție antipapistașă și antiecumenistă. Vrednicul de pomenire Gheronda Epifanie Theodoropoulos sublinia între altele: ”Nici un ortodox nu dorește mutarea sau dispariția Tronului Ecumenic… Tronul Ecumenic însă are valoare și utilitate numai și numai atunci când răspândește peste toată fața pământului Lumina lină și neînserată a Ortodoxiei”.

Comunicatul

Textul complet al comunicatului este următorul:

1.    ”Sfântul Sinod al Bisericii Greciei trebuie să condamne ecumenismul”.

Bucurie duhovnicească și negrăită veselie întru Domnul a cuprins inimile ortodocșilor, din pricina a două inițiative importante ale Arhiereului mărturisitor al vremurilor noastre, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim.

Prima acțiune: îndată după praznicul Paștelui, pe la mijlocul Săptămânii Luminate, Mitropolitul Pireului a întocmit și a trimis Preafericitului Arhiepiscop al Atenei și Preasfințiților Mitropoliți și membri ai Sfântului Sinod o scrisoare prin care cerea – dat fiind faptul că ”într-adevăr acum Ortodoxia se află într-o primejdie gravă” – să se convoace cât mai curând cu putință Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, ca să examineze și să cerceteze subiectele fierbinți și arzătoare menționate mai sus, totdeauna sub lumina învățăturii și tradiției scripturistice, patristice și canonice a Bisericii Ortodoxe Universale, și să ia o decizie prin care să condamne atât ecumenismul, cât și pe acoliții, învățătorii și propovăduitorii acestei panerezii, ca astfel să înceteze smintelile și confuzia din mijlocul clerului și al poporului(toată scrisoarea aici scrisoarea-mitropolitului-pireului-catre-arhiepiscop-si-toti-membrii-sfantului-sinod-in-care-solocita-convocarea-sfantul-sinod-al-bisericii-greciei-in-vederea-condamnarii-ereziei-ecumenismului/)

După publicarea curajoasei și istoricei ”Mărturisiri de Credința/ împotriva Ecumeniscului”, care i-a tulburat și deranjat pe ecumeniști în asemenea măsură, încât au ajuns să ceară prigonirea tuturor semnatarilor – inițiativa Mitropolitului Pireului constituie cel mai important pas, pentru că lupta aceasta împotriva ecumenismului o transferă pe planul oficial și la un înalt nivel bisericesc, sinodal și ierarhic, și este cu atât mai demnă de atenție, cu cât vine la cererea unui ilustru episcop. Nu cunoaștem poziția și reacția Arhiepiscopului și a celorlalți arhierei față de acest document istoric. Până în momentul de față, după trecerea a două luni de la publicarea acestuia, încă domnește tăcerea desăvârșită, care indică însă intențiile conducerii bisericești din Grecia. Din păcate, ierarhia se va ocupa cu subiecte secundare, potrivit strategiei cunoscute de la întrunirea din octombrie, se va limita la seminarele pastorale și la aprecierile și constatările de la sine înțelese pentru episcopi și va ocoli subiectul panereziei Ecumenismului la nivel intercreștin și interreligios – subiect de maximă importanță, exploziv, care divizează turma Bisericii și erodează credința și viața ortodoxă – ecumenismul, potrivit aprecierii Sfinților Părinți, Stareți și iluștri teologi contemporani, constituie cea mai gravă erezie eclesiologică a tuturor secolelor.

Documentul Mitropolitului Pireului amintește și arată absoluta actualitate a îndemnurilor Apostolului Pavel către presviterii și episcopii Efesului, adresate în timpul ultimei sale călătorii misionare, anume de a apăra turma nu doar de lupii ereziilor vădite, ci și de înșelătorii care nu se dau pe față și de cei împreună episcopi cu ei, care propovăduiesc erezii: ”Drept aceea, luați aminte de voi înșivă și de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu, pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său, căci eu știu aceasta, că după plecarea mea vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu vor cruța turma, și dintre voi înșivă de vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20:28-30). În același timp, Mitropolitul Pireului amintește celor care tac foarte aspra apreciere a Sfântului Grigorie Palama, anume că există trei feluri de ateism: primului îi aparțin ateii prin excelență, cei care nu cred în existența lui Dumnezeu, celui de-al doilea, ereticii, care deformează cele ale lui Dumnezeu, iar celui de-al treilea îi aparțin cei care, ”mișcați de o evlavie neevlavioasă”, tac și nu avertizează cu privire la deformarea dogmelor Bisericii. ”Al treilea fel este nu foarte departe de vicleana pereche menționată mai înainte [ateii și ereticii], a refuza să spui cele ce crezi despre Dumnezeu”[1].

Mitropolitul Pireului amintește celor împreună cu el episcopi că osândirea pe față a ecumenismului ”va dovedi că rămânem pe metereze și că suntem consecvenți înfricoșătoarelor jurăminte pe care le-am făcut la hirotonia noastră”, subliniind că pasajele citate, cel scripturistic și cel patristic, se cuvine să pună în lucrare conștiința de sine ortodoxă a episcopilor, care încă nu au fost corupți de panerezia ecumenismului.

2.   Patriarhul Ecumenic, în loc să susțină ecumenismul, trebuie să convoace de urgență un Sinod Panortodox pentru a-l condamna.

A doua acțiune de responsabilitate episcopală, încă mai importantă decât prima, a Mitropolitului Pireului este ampla scrisoare-memoriu pe care a trimis-o Patriarhului Ecumenic Bartolomeu pe 17 iunie 2013 (toată scrisoarea in limba greaca aici ἡ ἐπιστολὴ τοῦ Σεβ. Μητροπολίτου Πειραιῶς κ. Σεραφεὶμ πρὸς τὸν ΟἰκουμενικὸνΠατριάρχην κ. Βαρθολομαῖον ) și în care comentează cu cuget ortodox și sancționează spusele și faptele ale Patriarhului Ecumenic, care contrazic Tradiția Bisericii noastre Ortodoxe, cu deosebire cele din timpul recentei sale vizite la Milano, în Italia, dar și din Constantinopol, cu ocazia împlinirii a 1700 de ani de la semnarea ”Edictului de la Milano”, ca și pe durata vizitei sale în Cehia și Slovacia, care a urmat acestora.

Acest al doilea demers – rar și vrednic de imitat și de alții – din aceste vremuri de afazie și în care episcopii exprimă concepții secularizate, ei care, dimpotrivă, ar trebui să fie mărturisitori și cugetători de cele cerești, dobândește o mare însemnătate din multe motive, dintre care menționăm două fundamentale: În primul rând îndrăznește și atribuie responsabilitate personală și primordială numindu-l pe campionul deschiderilor de tip ecumenist, anume pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care, din păcate, trage după sineceata apostaziei ecumeniste, împreună ducându-i la cădere pe aproape toți întâi-stătătorii ortodocși și mulțimea episcopilor, a celorlalți clerici, monahi și simpli mireni. Deja în documentul emis după praznicul Paștelui, adresat Arhiepiscopului Atenei, kir Ieronim, și tuturor arhiereilor Bisericii Greciei de către Mitropolitul Pireului, se cere convocarea unui Sinod local care să condamne ecumenismul atât în general, cât și personal și nominal, numindu-i ”pe acoliții, învățătorii și propovăduitorii acestei erezii”, al cărei prim și mare învățător și propovăduitor este Patriarhul Ecumenic, după cum dovedește curajos Mitropolitul Pireului în această amplă epistolă a sa.

Se pune astfel capăt, cel puțin în ce îi privește pe episcopi la o atitudine care a dominat și a fost chiar recomandată: anume de a se evita, în cenzurarea înșelărilor și ereziilor, dezvăluirea numelor. Se dorea numai referirea generală la erezie și la înșelare, ca și cum nu ar exista persoane anume care exprimă respectivele înșelări și erezii, ca și cum acestea ar veni de nicăieri și din nimic. Această mentalitate vicleană care a ajuns să domine la sugestia diavolului, și pe care cu deplină îndreptățire unii au numit-o ereziaonomakriptismului [ascunderea numelui, n.tr.], nu are întemeiere nici în Sfânta Scriptură, nici în Tradiția Patristică, unde numele înșelătorilor și ereticilor sunt dezvăluite și sunt osândiți nominal dimpreună cu ereziile și înșelările lor. Împotriva lui Arie, a lui Eunomie, a lui Macedonie, Nestorie, Eutihie, Diascor, Sever, Varlaam și a multor altora s-au luptat Sfinții Părinți și Sfintele Sinoade, nu s-au luptat cu nicăieri și cu nimicul. Să deschidă cărțile liturgice acești onomatokriptiști, ca să constate cu câtă asprime se exprimau Sfinții imnografi împotriva ereticilor și prin ce caracterizări aspre îi defineau. Să recitească anatemele personale împotriva ereticilor, care se rostesc în Duminica Ortodoxiei și care în mod necanonic au fost anulate. Tăinuirea celui înșelat și eretic conduce la faptul că el circulă ca un ”miel fără de răutate” printre credincioși și, cu falsă dragoste și ipocrizie, le sfâșie sufletele. Creștinismul nu este nici ocultism, nici organizație mistică, precum masoneria, de pildă. În creștinism toate sunt la vedere, toate sunt lumină curată și îmbelșugată, așa încât omul să pășească fără piedici. ”Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul, căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12:35) și ”oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, pentru ca faptele Lui să nu se vădească. Dar cel ce lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârșite” (Ioan 3:20-21). Prin cenzurarea nominală a Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, Mitropolitul Pireului lovește în ereziaonomakriptismului și respectă această atitudine evanghelică, apostolică și patristică de vădire a numelor persoanelor.

Al doilea motiv al importanței acestei scrisori personale a Mitropolitului Pireului către Patriarhul Ecumenic constă în aceea că, după multe decenii de lupte împotriva ecumenismului și de tăcerea a episcopilor, mai ales în perioada stagiului arhiepiscopal în Dimitriada a Preafericitului Hristodul, iată că acum un episcop curajos ia în mâini ștafeta luptei antiecumeniste de la luptătorii ortodocși dinaintea lui: de la pururea pomeniții Arhiepiscopi Hrisostom al II-lea și Serafim, de la episcopii ortodocși, al Florinei, Augustin, al Eleftheroúpolei, Ambrozie, și al Paramíthiei, Pavel, care, cu aproape întregul sobor al egumenilor și monahi aghioriți, printre care se numără și Sfântul Gheronda Paisiei Aghioritul, au oprit pomenirea numelui Patriarhului Ecumenic Atenagora.

De mulți ani ne rugăm ca Dumnezeu să dea la iveală un episcop curajos, care să fie pus în fruntea grupărilor ortodoxe sănătoase și care să devină precum Apostolul Pavel, gură a lui Hristos[2], stâlp al Ortodoxiei, precum marii Părinți și Învățători, sabie de foc, care să mistuie cu totul stufoasele erezii ale papismului, protestantismului și panerezia ecumenismului intercreștin și interreligios. Desigur, nu este singurul între episcopi care drept învață cuvântul adevărului, există mulți alții, despre care credem că împlinindu-și cu adevărat îndatorirea episcopală, se vor adăuga curând luptătorilor și mărturisitorilor foarte numeroși ai credinței ortodoxe, ca să îi bucure pe ortodocși și să îi rușineze cu totul pe eretici, după cum cântăm în Troparul Sfintei Mari Mucenițe Eufimia, pe care o sărbătorim luna aceasta [iulie] și care, prin minunea săvârșită i-a rușinat cu totul pe ereticii monofiziți, pe care atot-ereticii ecumeniști, blasfemiind pe Duhul Sfânt și anulând hotărârile Sinoadelor Ecumenice, au hotărât să îi schimbe la față în ortodocși, iar pe episcopii lor în păstori canonici, să îi numească preasfințiți frați și să le dăruiască mitre și toiege de păstori.

În prezentul text, de susținere publică și aliere a noastră cu Înaltpreasfințitul Păstor al Pireului, nu vom prezenta conținutul bogat al scrisorii sale, pentru că este ușor și rapid de găsit atât în presa electronică, cât și în cea scrisă. Dorim doar să subliniem, lucru pe care îl face și episcopul însuși în introducere, că răspunderea episcopilor, atunci când este lezată învățătura de credință, nu se limitează doar la eparhia lor, ci se extinde în toată Biserica, fără ca acest lucru să însemne o intervenție străină în problemele interne ale unei alte Biserici; dacă nu ar fi așa, arianismul, de pildă, ar fi rămas și ar fi fost condamnat doar în Alexandria de către episcopii locali, iar nestorianismul și monofizitismul, de asemenea, doar în Constantinopol. Nu ar fi existat nici instituția Sinoadelor Ecumenice, nici Sfinții Părinți nu s-ar fi numit Învățători a-toată-lumea, ecumenici, a căror faimă și învățătură au depășit granițele slujirii lor episcopale locale. Pentru aceasta, Mitropolitul Pireului este vrednic de laudă, întrucât, văzând că panerezia ecumenismului s-a împânzit și molipsește întreaga Biserică, după ce prin întâiul său document a cerut condamnarea ecumenismului de către Sinodul Local al Bisericii Greciei, cere acum de la Patriarhul Ecumenic, ca unul ce este coordonator al acțiunilor ortodoxe, întâiul după cinstire în Biserica Ortodoxă, să convoace un Sinod Panortodox general care să se ocupe de subiectul panereziei ecumenismului. Trebuie să atragem atenția cu claritate că acesta este singurul subiect actual și arzător, care dezbină și smintește la nivel general Biserica Ortodoxă. Este singurul subiect care ar justifica convocarea imediată a Sfântului și Marelui Sinod și care ar pune capăt așa-zisei pregătiri a acestuia, care trenează de ani de zile, și care propune teme secundare și inactuale, după cum se vede și din faptul că lista de subiecte propuse pentru Marele Sinod este în continuu modificată.

Ne-am bucurat cu deosebire, pentru că această amplă scrisoare-memoriu a Mitropolitului Pireului începe și se termină cu citate din doi Sfinți Stareți contemporani, din pururea pomeniții Paisie Aghioritul și Epifanie Theodoropoulos. Sunt pline de însuflare, ca întotdeauna, cele scrise de Gheronda Paisie într-o scrisoare a sa către marele luptător și mărturisitor al credinței ortodoxe și întemeietor al ziarului Orthódoxos Týpos, Gheronda Harálambos Vasilópoulos, din ianuarie 1969: ”Pentru că văd marea furtună din Biserica noastră, pricinuită de diferitele mișcări pro-unire și de relațiile Patriarhului (Atenagora) cu Papa, mă doare și pe mine, ca unul ce sunt fiu al Biserici; de aceea am socotit de cuviință ca în afară de rugăciunile mele, să trimit și această «bucățică de ață» (pe care o am, ca un monah sărac ce sunt), ca să fie folosită măcar și pentru o singură împunsătură la coaserea veșmântului sfâșiat în multe bucăți al Maicii noastre”. (Toata scrisoarea aici→ epistola-parintelui-paisie-aghioritul-catre-patriarhul-ecumenic-atenagora/.) Cerem cu toții rugăciunile Părinților Aghioriți, ca să înceteze furtuna din Biserică, și mai cerem, după pildă Cuviosului Gheronda, și «împunsătura» lor luptătoare, mărturia și protestul lor față de împânzirea panereziei ecumenismului, mai ales acum, când cele ce spune și face Patriarhul Ecumenic Bartolomeu au depășit cu mult pașii ecumeniști ai predecesorului și modelului său, Patriarhul Atenagora.

Este cutremurător textul lui Gheronda Epifanie Theodoropoulos, pe care l-a adresat într-o scrisoare către Patriarhului Atenagora. Nu exista o mai bună încheiere pentru scrisoarea Mitropolitului Pireului, în care se arată că nu poate fi vorba ca Biserica să dispară, chiar dacă s-ar muta sau ar dispărea sau s-ar șterge de pe fața pământului Patriarhia Ecumenică, după cum au dispărut și au murit cele șapte biserici apocaliptice, deși ”nici un ortodox nu dorește mutarea sau dispariția Tronului Ecumenic. Să nu fie! Dar, în același timp, nici un ortodox nu va sacrifica de dragul Tronului Ecumenic vreo iotă sau vreo cirtă din credința ortodoxă. Luptați-vă pentru Tronul Ecumenic cu toată puterea. Nu doar că aveți dreptul, ci sunteți chiar dator să îl susțineți, atât cât vă stă în putință. Sacrificați pentru acesta tot ce se poate: bani, proprietăți, cinstiri, slavă, prețioase odoare, diaconi, preoți, episcopi, încă și pe Patriarhul Atenagora! Un singur lucru opriți, un singur lucru păstrați, un singur lucru nu sacrificați: Credința Ortodoxă: Tronul Ecumenic are valoare și utilitate numai și numai când răspândește în toată lumea Lumina lină și neînserată a Ortodoxiei. Farurile[3] sunt necesare, dacă îi luminează pe navigatori, ca să evite stâncile maritime. Când se stinge lumina acestora, atunci nu doar că Farurile sunt inutile, dar sunt chiar și vătămătoare, pentru că devin și ele ca niște stânci maritime”.

Lumina cea lină și neînserată a Ortodoxiei o răspândește acum Sfânta Mitropolie a Pireului prin glasul și scrierile Păstorului ei și Învățător a-toată-lumea, a smeritului și mărturisitorului ei Episcop, kir Serafim. ”Doamne, păzește-l întru mulți ani!”.

11 iulie 2013

Pomenirea Sfintei Mari Mucenice Eufimia

În numele Sinaxei Clericilor și Monahilor, semnează:

Arhimandritul Athanasios Anastasíou, Proegumenul Sfintei Mănăstiri a Marelui Meteor,

Arhimandritul Sarántis Sarántos, Paroh al Sfintei Biserici a Adormirii Maicii Domnului, Amaroúsion Attiki,

Arhimandritul Grigorios Hatzinikoláou, Egumenul Sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, Ano Gatzéas Volos,

Protopresviterul Gheorghios Metalli

nós, Profesor Onorific al Facultății de Teologie a Universității din Atena,

Protopresviterul Theódoros Zísis, Profesor Onorific al Facultății de Teologie a Universității din Thessalonic.

Ορτοδόξος Τύπος, 19 iulie 2013, nr. 1984, pp. 1, 6

Traducere Ana Theodorou

Citiți și

*1. Scrisoarea lui Fotis Kondoglu către Patriarhul Ecumenic Athenagora – fragment

http://graiulortodox.wordpress.com/2013/11/11/scrisoarea-lui-fotis-kondoglu-catre-patriarhul-ecumenic-athenagora/

*2. Părintele Marcu Manoli condamnă puternica teologie neopatristică a Patriarhului Atenagora http://graiulortodox.wordpress.com/2010/07/25/%e2%80%9cpredica-antiortodoxa-a-ecumenistilor-este-o-dezmembrare-a-bisericii%e2%80%9d/

 Va facem cunoscuta urmatoarea carte

RUGACIUNEA IN COMUN CU ERETICII  ABORDARE A PRACTICII CANONICE A BISERICII

Protopresviter Anastasie Goţópulos

martor-rugaciunea-cu-ereticii[1]În ultimele decenii, problema rugăciunii în comun cu ereticii a neliniştit serios poporul ortodox, căci s’au înmulţit încălcările acelor Sfinte Canoane care condamnă rugăciunile în comun cu o limpezime de netăgăduit. De-a lungul multor secole, în practica Bisericii s’a respectat şi s’a păstrat sfânta rânduiala canonică. […] Din păcate, ascensiunea Ecumenismului sincretist, fără piedici serioase din partea Bisericii, şi tocirea sistematică a sensibilităţii ortodoxe în ultimele decenii din pricina tăcerii şi indolenţei celor împuterniciţi să apere şi să păzească predaniile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, i-a încurajat pe ecumenişti să organizeze „săptămâni de rugăciune în comun” cu participarea clericilor şi a profesorilor Facultăţilor de Theologie, să ia parte fără nici o teamă la slujbele eterodoşilor, unii trecând chiar şi peste „linia roşie” socotită drept cea din urmă limită de îngăduinţă, şi anume împărtăşirea la aşa-zisa „Dumnezeiasca Euharistie,” lipsită de har, a eterodocşilor; prin aceasta, cei care s’au împărtăşit la asemenea pseudo-euharistii „devenind azimiţi.” […] Dintre toate scrierile ortodoxe pe această temă, cea mai bună dintre toate, cartea perfectă, este cea pe care o ţinem în mână, a părintelui Anastasie Goţópulos, un preot binecuvântat şi înzestrat, care nu aparţine doar Sfintei Mitropolii a Patrelor, ci întregii Ortodoxii. Ca profesor universitar, obişnuit de zeci de ani să evaluez şi să pun note textelor şi studiilor, am simţit o mare bucurie când am luat în mâini ediţia întâi a cărţii. Din două motive: în primul rând pentru caracterul exhaustiv al prezentării temei, cât şi pentru cunoaşterea izvoarelor şi a bibliografiei corespunzătoare. Ar putea foarte bine să fie susţinută ca lucrare de doctorat în Dreptul Canonic. Impresionează prin vastitatea cunoştinţelor din domeniul literaturii canonice. Al doilea şi cel mai important motiv este faptul că părintele Anastasie, cu multă bunăcuviinţă, se confruntă curajos cu adversarii lui, chiar dacă aceştia sânt clerici de rang înalt sau profesori ai săi de la Facultatea de Theologie din Athena, unde a absolvit, sau profesori de la Facultatea de Theologie din Thessalonic. Nu se mărgineşte la expunerea învăţăturii Sfintelor Canoane, ci îi şi pune la punct cu mult succes pe oponenţii lui printr-o argumentare imbatabilă. Printre aceştia se numără şi câţiva dintre cei mai titraţi în domeniul Dogmaticii şi al Dreptului canonic. În cazul lor este valabil cuvântul: „Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit.” /Romani 1, 22/  Protopresviter Theódoros Zísis

O puteți comanada aici http://www.predania.ro/editura_martor/martor-rugaciunea-cu-ereticii.html


[1] Către preacucermocul între monahi, kir Dionisie 15, Π. ΧΡΗΣΤΟΥ, Γρηγορίου τοῦ Παλαμᾶ Συγγράμματα, Θεσσαλονίκη 1966, vol. 2, p. 482.

[2] Pe o inscripție din secolul al XI-lea stă îmsemnat: ”Gură a lui Hristos făcutu-s-a gura lui Pavel și gură a lui Pavel, cea a lui Gură de Aur”.

[3] Aluzie la Fanar, gr Φανάρι, ”far”. [n.tr.]