Termenul ”Biserici” ca ”termen tehnic”, de Mitropolitul de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Ierótheos

ιεροθεος-βλαχος.jpg.jpeg

În ultima vreme s-a afirmat pe larg de către unii că, deși Biserica este ”Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească”, și aceasta este Biserica Ortodoxă, putem folosi termenul ”Biserici” și cu referire la eterodocși, iar în cazul acesta este ”termen tehnic” (terminus technicus).

Opinia aceasta surprinde în mod deosebit, pentru că nu este consemnată în texte oarecare, ci este afirmată de către episcopi, și chiar în cadrul organelor sinodale, pentru a putea fi susținută hotărârea ”Sfântului și Marelui Sinod” din Creta că ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a bisericilor și confesiunilor creștine eterodoxe” *.

Desigur, opinia mea în acest sens este diferită, și o voi formula în acest text.

  1. Ce înseamnă ”termen tehnic”[1]

”Termen tehnic” (terminus technicus), potrivit dicționarului lui G. Babiniotis, este un ”termen pe care îl folosește o artă, o știință sau o profesie anume”.

Consultând pagina de internet Πύλη για την Ελληνική Γλώσσα, și anume referirea la limbajele specializate[2] vom ajunge la concluzia că termen tehnic (terminus technicus) este termenul folosit în cadrul unui limbaj tehnic al oamenilor de știință din fiecare specialitate în examinarea problemelor din cadrul specialității lor. Termen tehnic, cu alte cuvinte, este termenul care se folosește pentru a fi descrise obiecte sau noțiuni care fie nu au denumire în uzul curent, fie acoperă nevoia de a descrie cu un termen mai concret, excluzând orice ambiguitate, obiecte pe care limba obișnuită (vocabularul comun) deja le descrie. Cu alte cuvinte, termen tehnic poate fi un cuvânt nou creat sau un cuvânt care există în vocabularul comun, folosit cu un sens mai concret, mai mult sau mai puțin diferit de sensul pe care îl are în vocabularul comun.

În cazul respectiv, adică, în textul Marelui Sinod, expresia ”termen tehnic” presupune că nu se recunoaște că aceste ”comunități și confesiuni creștine” sunt Biserică, ci este folosit convențional cuvântul ”Biserică” referitor la aceste grupări creștine, ca să ne facilităm comunicarea dintre noi.

Pe baza definiției termenului tehnic la care am ajuns pe baza materialului pe care l-am  preluat de pe situl Πύλη γιά τήν Ἑλληνική Γλώσσα, am putea semnala următoarele cu privire la utilizarea termenului de ”Biserică” ca termen tehnic: Continuă lectura

Anunțuri

Lovitură de stat în Biserica Ortodoxă! spune despre Sinodul din Creta părintele Mihai-Andrei Aldea

Lovitură de stat în Biserica Ortodoxă!

Biserica Ortodoxă este un organism ce cuprinde peste trei sute de milioane de oameni din întreaga lume.
Din Japonia până în Argentina şi din SUA până în Indonezia, în cele mai multe ţări există grupuri mai mici sau mai mari de creştini ortodocşi.

Una dintre cele mai des întâlnite acuzaţii la adresa Bisericii Ortodoxe este aceea de învechire, de lipsă de reformă, de încremenire în trecut.
Aceasta deoarece Biserica Ortodoxă este cea care, înfiinţată de Iisus Christos în secolul I, a păstrat neschimbate învăţătura acestuia, fără modernizările şi revenirile pe care le găsim în Catolicism, Anglicanism şi altele asemenea.
Felurite grupuri mai mici sau mai mari s-au desprins din ea de-a lungul veacurilor, prin felurite reforme. De la cele ale lui Arie sau Macedonie în vremuri mai îndepărtate, până la cele ale rascolnicilor în vremuri mai apropiate.

În ciuda acestor pierderi, Biserica Ortodoxă a refuzat să îşi schimbe structura, bazată pe sobornicitatea sau sinodalitatea apostolică. A refuzat să îşi schimbe învăţătura sau slujirea.
Orice dezvoltare a învăţăturii de credinţă sau a cultului, orice rugăciuni sau cântări noi, orice practică, de orice fel, a fost şi este supusă în Biserica Ortodoxă unei cercetări extrem de dure.
Dacă nu se potriveşte perfect cu Învăţătura Bibliei, dacă se abate în vreun fel de la Tradiţia Bisericii, este respinsă.
Totul este potrivit pe acest tipic. De la Liturghia ortodoxă, alcătuită din sute de texte biblice asamblate într-un mozaic uimitor, până la administraţia bisericească – ce caută să respecte cât mai fidel organizarea Ucenicilor în jurul lui Iisus Christos.

Desigur, există oameni care încalcă aceste rânduieli. De la ortodocşii „de rând”, numiţi mireni, şi până la ierarhii cei mai mari. Aşa cum şi în cele mai stricte unităţi militare există oameni care încalcă regulile.
Dar, atenţie!, încălcarea regulilor nu înseamnă schimbarea lor!
Iar Biserica Ortodoxă nu şi-a schimbat regulile niciodată!
Sau, nu şi le-a schimbat… până acum!

Pentru prima dată în istorie, o schimbare ULUITOARE a apărut în Biserica Ortodoxă!
După ce mai bine de o mie de ani Biserica Ortodoxă a luptat pentru egalitatea puterii episcopilor în Biserică – dar şi a preoţilor, a călugărilor, a mirenilor -, pentru prima dată în istorie acest lucru se schimbă!
Pentru prima dată în istorie Biserica Ortodoxă acceptă INEGALITATEA!

Acest eveniment ISTORIC de cea mai mare greutate trece aproape neobservat în aceste zile, în care are loc!
Practic, până acum toţi episcopii erau egali între ei.
Într-un sinod oarecare, orice episcop, oricât de mic, avea acelaşi drept de vot şi acelaşi drept la cuvânt cu oricare alt episcop.
Dar acest lucru se schimbă!
Prin înţelegeri secrete, în iunie 2016 va avea loc un aşa numit „Sinod Panortodox” în Insula Creta.
Sinod în care urmează să voteze, din sutele de episcopi ortodocşi din toată lumea, DOAR 14!
Iar aceştia vor avea putere să dea hotărâri pentru TOATĂ BISERICA ORTODOXĂ!

Practic avem de-a face cu o discretă şi extrem de eficientă lovitură de stat, prin care cei 14 episcopi vor prelua conducerea întregii Biserici Ortodoxe!
Iar toţi ceilalţi episcopi – şi toţi ortodocşii – devin de acum supuşii lor!
Egalitatea dintre episcopi, caracteristică fundamentală a Ortodoxiei, dispare.
Se va putea numi mai departe Biserică Ortodoxă?
Este doar una dintre întrebări.
Mai interesantă ni se pare acum însă altă întrebare: cine va conduce pe cei 14 episcopi?

La prima vedere, s-ar crede că este vorba despre Patriarhul de Constantinopole, aşa-zisul „Patriarh Ecumenic”.
Părerea noastră este însă alta.
Pentru că acele canoane care au dat Constantinopolului statutul de Patriarhie Ecumenică au dat şi motivul: era noua capitală a împărăţiei!
Or astăzi Constantinopolul nu mai există! Nici ca nume, nici ca reşedinţă imperială!
Istambulul nu mai este nici măcar capitala Turciei!
Ceea ce face din titlul de „Patriarh Ecumenic” un titlu disponibil. Pentru cineva care poate să îl obţină!

La Athos, unde au ajuns în aceste zile Putin şi Patriarhul Chiril al Rusiei, s-a întâmplat un lucru ce a scăpat multora.
Un prieten l-a observat, însă, şi mi-a trimis poza. Clară, incontestabilă: Putin a fost aşezat în biserică în stranele împărăteşti!
În acelea în care doar împăraţii puteau să stea!
Or asta înseamnă un singur lucru: se lucrează la punerea întregii Biserici Ortodoxe sub autoritatea Patriarhiei Ruse.
Patriarhie care are în spate întreaga putere şi lăcomie a Rusiei.
Aceasta este ţinta loviturii de stat din Biserica Ortodoxă!
De la grupul de 14 episcopi-cardinali ce vor prelua controlul se va trece la numirea unui episcop-papă: Patriarhul Rusiei.
O schimbare gigantică, ce se petrece chiar sub ochii noştri.
O schimbare pe care îmi permit să o consider extrem de rea. Şi care, cred eu, ar trebui să fie neapărat oprită.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Gestul privitor la Putin poate părea secundar și, în realitate, chiar este. Dar mi s-a părut o bună paradigmă pentru un fapt esențial: Biserica Rusă este singura care are în spate puterea și autoritatea unui stat. Pe care, de fapt, le pune mai presus de Ortodoxie. Iar în clipa în care se va pune problema celui dintâi dintre cei 14 episcopi-superiori, este evident că puterea lumească din spatele lor se va dovedi hotărâtoare.

Sursa: pagina de Facebook a părintelui