Cum se săvârșea rânduiala părintească a Sinodikonul Ortodoxiei cu rostirea anatemelor acum 360 de ani la curtea domnească din Valahia

La mijlocul secolului al XVII-lea patriarhul Macarie al III- lea al Bisericii Ortodoxe Antiohiene face o lungă călătorie în Ţările Române şi nu numai. Iată ce consemnează arhidiaconul său, Paul din Alep, despre modul în care era făcută rânduiala din Duminica Ortodoxiei  (la data de 15 februarie 1657) la curtea (de la Târgovişte) a domnitorului Constantin Şerban (ctitorul primei traduceri integrale a Sfintei Scripturi în limba română). Rămânem cu întrebarea când, cum, de către cine şi din ce motiv a fost suprimată la români săvârşirea acestei rânduieli lăsate de Sfinţii Părinţi:

< Cum se citeşte în Valahia în Duminica Ortodoxiei >

În prima duminică din post, din porunca domnului, părintele nostru a mers la Biserica mitropolitană şi a slujit Liturghia acolo împreună cu mitropolitul. La vremea Trisaghionului au aşezat un analog, după datina lor, şi au împărţit lumânări tuturor celor ce se aflau în biserică. Părintele nostru s-a aşezat în jilţ, iar unul dintre preoţi a citit sinaxarul acestei zile, în întregime. Când au fost pomeniţi [părinţii] ortodocşi şi sfinţii, spunând de trei ori: „Veşnica lor pomenire”, părintele nostru s-a ridicat în picioare şi toţi cei aflaţi în biserică au cântat întreit „Veşnica lor pomenire”, de trei ori. Tot aşa, când i-a pomenit pe eretici şi pe schismatici au stins lumânările, cântând de trei ori: „Anatema!”, în trei rânduri. Apoi le-au aprins la loc. Aşa au tăcut până la sfârşit.
(Paul din Alep, Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia, studiu introductiv, ediţia manuscrisului arab, traducere în limba română, note şi indici de Ioana Feodorov, Cuvânt-înainte: Acad. Răzvan Theodorescu, Editura Academiei Române, Bucureşti, & Muzeul Brăilei - Editura Istros, Brăila, 2014, p. 334)

Despre necesitatea stringentă a înmulţirii numărului de episcopii în Patriarhia Română

image

Cred că înmulțirea numărului de episcopii, dublată de micșorarea serioasă a suprafeței lor este o necesitate și o soluție absolut Ortodoxă pentru multe din problemele BOR.
Episcopii ar fi mai aproape de preoți și credincioși, pentru o mai bună și reală lucrare pastorală. Ei ar fi mai puțin „prinți locali” și mai mult părinți întru Hristos. S-ar diminua şi unele presupuse rivalităţi şi carierisme.
Rata de densitate este simplă: cam în locul fiecărui protoiereu / protopop ar trebui să fie un episcop. La nivel practic şi evanghelic, unei episcopii nu i-ar trebui cu mult mai multe venituri decât unui protopopiat. Minus banii care mergeau, oricum, la episcopia din care făcea înainte parte. Infrastructura există deja. Mulţi dintre episcopii din diaspora nu aveau la început nici măcar atâta.

Nu am găsit în istoria și eclesiologia ortodoxă protopopiate. Nici în canoane. Deși nu am avut vreme să cercetez geneza lor, ele arată ca o invenție modernă și mă tem că sunt expresia pierderii înțelegerii episcopatului ca păstor al unei cetăți (care avea creștini în ea cam cât o parohie de oraș în zilele noastre).
Episcopatul nu ar mai fi astfel un club restrâns și receptat de unii ca departe, autist și arogant. Episcopul ar putea reprezenta Biserica sa la Sfinte Sinoade cunoscând mai de aproape și problemele, durerile și opiniile păstoritilor săi. Ar putea chiar să spovedească o parte dintre preoți și credincioși. Cândva, foarte de mult, spovedania era, canonic, permisă doar episcopului (sau unui delegat anume al lui – dar în primele secole spovedania sacramentală presupunea mai mult reintegrarea în Biserică pentru unul din cele trei păcate mari, care te opreau de la Euharistie, pomenire de  Sfântul Pacian al Barcelonei în secolul IV: apostazia, desfrânarea, omorul – cu diferitele lor variante). Desigur, aceasta arată că episcopul era în primul rând ca un stareţ de mănăstire, un gheronda al comunităţii orăşeneşti sau săteşti (cazul horepiscopilor), nu un administrator / manager. Treburile administrative, economice și filantropice erau delegate diaconilor, care, așa cum le spune și denumirea (diacon=slujitor) și cum explică și cartea noutestamentară a Faptelor Apostolilor (capitolul 6), au fost instituiți tocmai pentru ca Apostolii (apoi episcopii și presbiterii/preoții) să se poată ocupa mai cu dinadinsul de rugaciune și cuvânt. De abia mai târziu s-a ajuns la replierea diaconatului pe zona exclusiv ornamental liturgică.

Legat de raritatea episcopală, la polul opus sunt unii din episcopii fără episcopie reală din Patriarhia Ecumenică, repliată de peste un secol mai mult pe diaspora (în Pergam, Efes sau alte orașe din Asia Mică nu se știe să mai existe creștini după persecuția multiseculară mahomedană). De asemenea, inventarea modernă, de la Cuza încoace, a instituţiei nescripturistice, neortodoxe, neeclesiologice a episcopilor vicari, numiţi eufemistic doar „arhierei vicari” – în realitate „episcopi” fără episcopie (termenul arhiereu nu apare în Noul Testament cu referinţă la episcopi, ci fie la Marele Preot din Legea Veche – care preînchipuia arhieria lui Hristos – fie la Hristos Însuşi – „unicul arhiereu”, cf. Evrei cap. 7-10 -; desigur episcopul poartă iconic şi haric arhieria unică a lui Hristos, dar nu o poartă în abstract sau în general, ci legat de episcopia sa concretă, de care este legat în principiu pe viaţă, nefiind acceptate decât rar „mişcările pe orizontală”, suspecte de carierism. Pe de altă parte, şi prezbiterul – iar în Noul Testament, în unele locuri, episcop şi prezbiter au acelaşi înţeles, precum vedem în Apostolul citit astăzi Faptele Apostolilor cap. 20, de Duminica Părinţilor de la Sinodul I Ecumenic, – este, conform limbii greceşti, şi bătrân , dar şi solie, ambasador). Cum pot, deci, rezida şi lucra în aceeaşi arhiepiscopie a Bucureştilor patru sau cinci episcopi ai BOR deodată, dar, în afară de Patriarh, toţi ceilalţi fiind fără episcopie reală, ci „doar vicari”?  Însă despre aceasta şi altele, precum monahocraţia carieristă generată de impunerea antiscripturistică (şi chiar antitradiţională şi anticanonică, la o cercetare mai serioasă) a selecţiei exclusiv monahale a candidaţilor pentru treapta episcopală, altă dată (dacă acuzăm pe romano-catolici că au impus în Evul Mediu antiscripturistic celibatul preoţilor, trebuie să nu uităm că episcopul este purtătorul prin excelenţă al preoţiei lui Hristos şi că Sf. Pavel spune că „Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii” – I Timotei 3, 2).

Până atunci, trebuie spus că Biserica Ortodoxă din Grecia, deși mai puțin extinsă teritorial și demografic (populația Greciei este cam jumătate față de cea a României) decât cea din România, are un numar dublu de episcopii față de BOR. Deci, rotund, rata frecvenței episcopiilor la ei (toate cu rangul de Mitropolii) este de patru ori mai mare. Aproape fiecare oraș are episcopie. La noi nici Brasovul nu are, nici Ploieștiul, nici Piteștiul. În schimb au Curtea de Argeş şi Târgoviştea (ca foste cetăţi de scaun ale Țării Românești), Giurgiul, Alexandria, Slobozia, Deva, Tulcea, Strehaia etc – ceea ce este lăudabil. Dar insuficient. Gândiţi-vă că la o populaţie cu foarte mult mai mică decât cea de astăzi zona Dobrogei avea în perioada secolelor IV-V atestate circa 20 de episcopii! Acum însă în aceeaşi zonă istorică există doar unul, la Tomis. Iar de câţiva ani încă unul la Tulcea. (Trebuie remarcat că mai nou se vehiculează pe net ideea că se doreşte înfiinţarea unei episcopii pentru zona Neamţ, dar într-un context nu de revigorare eclesiastică, ci, se spune că, mai degrabă, din alte interese… Şi tocmai pentru a se evita anumite forme de presupus şantaj cu înjumătăţirea episcopiei, ar trebui făcută o mişcare generală, la nivelul întregii Patriarhii Române). Pentru un episcop o episcopie mai mică trebuie să fie nu un motiv de întristare pentru „puterea” pierdută etc, ci o bucurie deoarece se poate ocupa mai de aproape şi mai eficient de păstoriţii săi şi mântuirea lor – deci şi de a sa.

Vă asigur că am văzut cu ochii mei diferența pozitivă a ratei mult ridicate de episcopii și episcopi în Grecia.
Ei au împărțite și orașele mari în mai multe episcopii („Mitropolii”, cum ziceam – deși în cazul de față sună greșit, pentru că mitropolie înseamnă „oraș mamă” / metropolă).
Salonicul are trei. Athena și mai multe. Mitropolitul Salonicului păstorește doar zona centrală, istorică a orașului. La fel Arhiepiscopul Athenei.
Bucureștiul ar trebui împărțit în episcopii, după numărul sectoarelor. De altfel, canoanele din vechime cer ca organizarea bisericească să urmeze pe cea politico-administrativă. Ar trebui, ca un prim pas, măcar câte o episcopie în fiecare județ. Iar în orașele ca Bucureștiul, câte una per primărie / sector.
Patriarhul Teoctist începuse cu propria arhiepiscopie înmulțirea episcopiilor ca o mișcare pastorală și eclesiologică ortodoxă, real tradițională și modernă în același timp. Îi continuă cineva lucrarea și exemplu în această chestiune?
Greșesc?

Marian Maricaru

PS: ca să ne discreţim frunțile, mă gândesc că la fiecare zgârie nori locuit, ar trebuie să existe cel puțin un preot şi o zonă dintr-un etaj transformată în biserică.

PPS: Ce comentează cineva: „mi se pare mie, sau protopopiatul a apărut la noi prima dată în Ardeal, tocmai pe fondul lipsei episcopilor cauzată de ocupaţia maghiară, mai întâi, şi apoi habsburgică?”
Răspunsul  meu: este foarte posibil. Titulatura de protopresbiter există, însă, şi în alte Biserici locale, dar nu ştiu să existe şi funcţia administrativă bazată pe o subîmpărţire mai mică decât episcopia şi mai mare decât parohia. În tot cazul, la noi sunt prea puţine episcopii.

Iată şi un larg fragment din capitolul 20 al Faptelor Apostolilor, fragment ce cuprinde şi citirea de astăzi de la Dumnezeiasca Liturghie:

15.Şi de acolo, mergând cu corabia, am sosit a doua zi în faţa insulei Hios. Iar în ziua următoare, am ajuns în Samos şi, după ce am poposit la Troghilion, a doua zi am venit la Milet.16.Căci Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.17.Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii (în original, prezbiterii, nn) Bisericii.18.Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia,19.Slujind Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrimi şi încercări care mi s-au întâmplat prin uneltirile iudeilor.20.Şi cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca să nu vi le vestesc şi să nu vă învăţ, fie înaintea poporului, fie prin case,21.Mărturisind şi iudeilor şi elinilor întoarcerea la Dumnezeu prin pocăinţă şi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos.22.Iar acum iată că fiind eu mânat de Duhul, merg la Ierusalim, neştiind cele ce mi se vor întâmpla acolo,23.Decât numai că Duhul Sfânt mărturiseşte prin cetăţi, spunându-mi că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.24.Dar nimic nu iau în seamă şi nu pun nici un preţ pe sufletul meu, numai să împlinesc calea mea şi slujba mea pe care am luat-o de la Domnul Iisus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu.25.Şi acum, iată, eu ştiu că voi toţi, printre care am petrecut propovăduind împărăţia lui Dumnezeu, nu veţi mai vedea faţa mea.26.Pentru aceea vă mărturisesc în ziua de astăzi că sunt curat de sângele tuturor.27.Căci nu m-am ferit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu.28.Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.29.Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma.30.Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei.31.Drept aceea, privegheaţi, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat noaptea şi ziua să vă îndemn, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi.32.Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi.33.Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni;34.Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.35.Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.36.Şi după ce a spus acestea, plecându-şi genunchii, s-a rugat împreună cu toţi aceştia.37.Şi mare jale i-a cuprins pe toţi şi, căzând pe grumazul lui Pavel, îl sărutau,38.Cuprinşi de jale mai ales pentru cuvântul pe care îl spusese, că n-au să mai vadă faţa lui. Şi îl petrecură la corabie.
image

Scrisoare deschisă către PF Daniel despre Sinodul din Creta – Petitieonline.com

SCRISOARE DESCHISĂ

 

Către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,

Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei,

Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române,

Şi Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Şi către Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii membri ai Sfântului Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericite Părinte Patriah,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

 

Vă scriem cu cea mai aleasă preţuire, cu fiiască dragoste şi supunere, în vederea întrunirii „Sfântului şi Marelui Sinod” la Academia Ortodoxă din Creta, în localitatea Kolymbari din Kissamos, Creta, în perioada 17-27 iunie 2016, în legătură cu care, luând cunoştinţă de textele pregătitoare presinodale şi regulamentul de organizare, suntem neliniştiţi pentru următoarele motive:

1.      Neparticiparea tuturor episcopilor Bisericii;

2.      Faptul că acest Sinod nu se va numi ecumenic şi deci, implicit, va evita recunoaşterea Sinoadelor al Optulea şi al Nouălea Ecumenic (întrunite în vremea Sfântului Fotie cel Mare şi respectiv a Sfântului Grigorie Palama);

3.      Faptul că acest Sinod se autodeclară „ultimul criteriu de judecată în probleme de credinţă”, deşi în acelaşi timp se afirmă că nu va discuta dogme, adică se consideră pe sine infailibil înainte de a fi receptat de pliroma Bisericii şi fără a fi următor Sinoadelor ecumenice şi locale şi învăţăturii Sfinţilor Părinţi;

4.      Prezenţa observatorilor heterodocşi la acest Sinod, practică care imită Conciliul Vatican II;

5.      Textele documentelor conţin ambiguităţi şi contradicţii grave (Biserica este Una şi în acelaşi timp există şi alte Biserici, folosindu-se nepermis termenul de Biserici pentru heterodocşi într-un text sinodal panortodox). După cum afirmă Mitropolitul Serafim al Kythirelor şi Antikythirelor,[1] folosirea termenului de Biserici pentru heterodocşi poate fi interpretată în spiritul ideilor lui Karl Rahner (organizator al Conciliului Vatican II alături de Yves Congar), preluate şi de Mitropolitul Ioan Zizioulas al Pergamului, şi anume: teoria „Bisericilor nedepline” (unele mai aproape şi altele mai departe de deplinătate în raport cu Biserica deplină), teoria „Bisericilor surori”, teoria „celor doi plămâni ai Bisericii”, şi aşa-numita „teologie baptismală” (care recunoaşte botezul heterodox);

6.      Faptul că documentele nu urmează poziţia dintotdeauna a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi, ocolind cuvântul „erezie”, deşi acesta nu exprimă ură, ci o stare de fapt;

7.      Folosirea termenului de Biserică ca terminus technicus, care nu se justifică într-un text sinodal, deoarece ar reprezenta o ipocrizie să-i numim în mod diplomatic pe heterodocşi Biserică, deşi nu-i considerăm a fi Biserică, lipsindu-i în acest mod de Adevărul mântuitor;

8.      Pomenirea laudativă şi elogierea „Consiliului Mondial al Bisericilor” (CMB) în mod sinodal, care este inadmisibilă, deoarece Biserica ortodoxă are de pierdut prin participarea la acest Consiliu; pentru că dorinţa de a da mărturia cea bună nu a dat roade, ci dimpotrivă, Biserica ortodoxă a fost vătămată, semnându-se documente ce prejudiciază învăţătura Bisericii şi în acelaşi timp pun piedici în răspândirea credinţei celei adevărate; deoarece grupările protestante care fac parte din CMB nu doresc să-şi schimbe eclesiologia lor datorită prezenţei Bisericii ortodoxe, ci doresc convieţuirea şi recunoaşterea reciprocă ca Biserici; pentru că Biserica ortodoxă este în CMB un Corp străin într-un sistem protestant;

9.      Eludarea canoanelor prin permiterea căsătoriilor mixte între ortodocşi şi heterodocşi;

10.  Lipsa transparenţei şi a dialogului cu pliroma Bisericii.

Având în vedere toate acestea, vă cerem cu smerenie ca Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să se aplece cu mare atenţie asupra studiului textelor presinodale adoptate la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor autocefale de la Chambésy-Geneva (21-28 ianuarie 2016), aşa cum au procedat Biserica Ortodoxă a Greciei, Biserica Ortodoxă a Bulgariei, Biserica Ortodoxă a Georgiei, Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei (ROCOR) şi, cel mai recent, Patriarhia Moscovei, care au amendat aceste texte ca fiind neortodoxe.  De asemenea, cerem condamnarea învăţăturilor neortodoxe şi a participării Bisericii ortodoxe la CMB.  Cerem amânarea Sinodului Panortodox pentru a avea timp pentru refacerea regulamentului de organizare a sinodului (participarea tuturor episcopilor; fiecare episcop să aibă drept la cuvânt şi drept de vot) şi pentru rescrierea textelor pregătitoare în duhul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.  Iar dacă se găseşte de cuviinţă, chiar neparticiparea Bisericii Ortodoxe Române la acest Sinod, aşa cum au decis spre exemplu Biserica Ortodoxă Bulgară şi Biserica Ortodoxă Rusă.

Vă mulţumim pentru grija părintească pe care o aveţi faţă de turma pe care o păstoriţi şi vă sărutăm dreapta,

 

Bucureşti, 3 iunie 2016

Redactat,

Ana Botez

Semnături:

(Urmează a se continua strângerea de semnături prin internet.)

[1] Scrisoarea Înaltpreasfinţitului Serafim, Mitropolitul Kythirelor şi Antikythirelor, către Preafericitul Ilias al II-lea, Patriarhul Georgiei.

Versiunea în limba română:https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/2016/05/08/ips-serafim-mitropolit-al-kithirelor-si-antikithirelor-catre-patriarhul-ilias-al-georgiei/

Versiunea în limba greacă:http://aktines.blogspot.ro/2016/06/blog-post_53.html

Sursa: http://www.petitieonline.com/scrisoare_deschis_ctre_pf_daniel_despre_sinodul_din_creta