SINAXA DIN CRETA ŞI SEMNIFICAŢIA EI ACTUALĂ, Pr. Mihai-Andrei Aldea | Graiul Ortodox

Bisericile ortodoxe din Gruzia, Bulgaria, Siria şi Serbia nu vor lua parte la Sinaxa din Creta.

Patriarhia Bulgară a explicat faptul că retragerea se datorează în primul rând faptului că s-a hotărât de către organizatori interzicerea unor discuţii libere, a posibilităţii modificării reale a documentelor. Că nu există rostul realizării – cu foarte mari cheltuieli – a unei întâlniri în care totul este prestabilit. 
Mitropolitul Gavriil de Loveci a explicat faptul că deşi Biserica Bulgărească nu era de acord cu documentele iniţiale, a acceptat să le semneze pentru că i s-a spus că vor putea fi ulterior modificate şi completate – inclusiv ca tematică. Pentru ca apoi să constate că acest lucru a devenit imposibil.

Patriarhia Antiohiei a ridicat, asemenea Patriarhiei Sârbeşti, probleme privind autoritatea în anumite teritorii şi încălcarea acestei autorităţi.

În ultimul caz, este de observat că poziţia Bisericii Sârbe ar fi corectă dacă nu purtarea ei nu ar încălca de câteva secole încoace Învăţătura lui Hristos, care cere ca fiecare să se poată ruga în limba sa. În locul acestei porunci Patriarhia Sârbă face, de peste trei sute de ani încoace, eforturi uriaşe de a asimila etnic, forţat, pe ortodocşii ne-sârbi din cuprinsul său. Numai între 1880 şi 1940 cca. 200.000 de români din Dalmaţia au fost asimilaţi prin impunerea limbii sârbeşti în cult şi în şcolile de parohie. Românii din Bosnia şi Herţegovina, din Muntenegru, Ragusa (Dubrovnik), Kosovo, Serbia, Timoc, Voievodina sau Banat au fost supus aceluiaşi proces de deznaţionalizare forţată. 
Desigur, şi românii din aceste locuri poartă vina de a nu se fi îngrijit aşa cum se cuvine de existenţa unor parohii şi episcopii româneşti, de existenţa unor şcoli, asociaţii culturale şi biblioteci româneşti etc. Vină pe care au plătit-o cu pierderea limbii şi culturii străbune, cu pierderea identităţii naţionale. 
Dar au plătit şi croaţii, albanezii şi sârbii – toţi implicaţi programatic în asimilarea românilor din aceste zone. Pentru că românii au fost, peste tot în Balcani, un factor fundamental de stabilitate. Ca singur exemplu între foarte multe, amintim că până şi astăzi în unele locuri din Bosnia şi Herţegovina se mai păstrează obiceiul ca în cazul unor neînţelegeri în privinţa obiceiurilor la nuntă sau botez, în negoţ sau alte activităţi, să se apeleze la „stari-vlaşki zacon” („Legea Vechilor-Români”). 
Războaiele etnice şi religioase din ultimul secol nu au existat în vremea în care prezenţa românească acţiona ca factor de unitate şi stabilitate în această parte a lumii…

Dincolo de aceste aspecte, rămâne fundamental faptul că dacă Biserica Ortodoxă Sârbă are dreptul de pastoraţie asupra teritoriului ce ţine de Republica Sârbă, are şi obligaţia în faţa lui Dumnezeu să se îngrijească de românii de acolo cu toată dragostea, asigurându-le păstori de limbă română, biserici, mânăstiri, şcoli şi biblioteci în limba lor. Iar dacă activitatea Bisericii Ortodoxe Române în Timoc este necanonică din punctul de vedere al teritorialităţii, ea devine perfect îndreptăţită de etnofiletismul extrem practicat de Patriarhia Sârbă.

Avem astfel un exemplu clar al prezenţei etnofiletismului, ca erezie cu extrem de grave consecinţe, în Ortodoxie. 
Prezenţă pe care am amintit-o în trecut şi care se vede în neumărate aspecte ale vieţii bisericeşti.
Şi a cărui ignorare la un „Sinod Panortodox” (adică, de fapt, Ecumenic), este imposibilă.

Problemele dogmatice ridicate de etnofiletism sunt completate şi complicate de cele ridicate de ecumenism şi clericalism. Ca şi de alte probleme dogmatice, semnalate de ierarhi şi teologi gruzini – ca şi de întreaga Biserică a Gruziei. Dar şi de ierarhi şi teologi din toată lumea.

Sinaxa din Creta, absurd proclamată „Sinod Panortodox” ori „Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei” – două denumiri sinonime cu sfântul nume de „Sinod Ecumenic” – s-a bazat pe iluzie. 
A vrut să proclame o unitate care nu există, din pricina unor boli ascunse absurd sub masca unei pseudo-dipomaţii.

Retragerea a patru patriarhii din această manifestare stearpă este un gest folositor pentru revenirea în actualitate şi realitate a Bisericii Ortodoxe. Pentru că poate fi punctul de trezire şi confruntare cu ameninţările reale.

Ignorarea sistematică a mirenilor în ceea ce nu aduce avantaje materiale administraţiei bisericeşti trebuie să înceteze. 
Dialogul făţarnic dintre bisericile locale, bazat pe declaraţii de dragoste în spatele unor manifestări clare de paralelism ori chiar ostilitate, la fel trebuie să înceteze. 
Tendinţa administraţiei bisericeşti de a se substitui sobornicităţii trebuie să înceteze. 
„Iubirea” – de a cărei sinceritate este cuviincios să ne îndoim – faţă de eterodocşi trebuie să înceteze a fi pretextul pentru prigonirea ortodocşilor. Părerile diferite de cele ale grupărilor ecumeniste în privinţa dialogului cu cei de altă religie trebuie să fie, în sfârşit, ascultate şi la nivel înalt. Este dincolo de ridicol să vezi răbdarea pe care o au ecumeniştii faţă de orice afirmaţie şi manifestare a eterodocşilor, chiar direct blasfemiatoare, în paralel cu intoleranţa totală şi agresivă pe care aceeaşi ecumenişti o manifestă faţă de ortodocşii care au alte păreri în privinţa dialogului inter-religios. Această purtare trebuie să înceteze, dar mai ales trebuie să înceteze ocrotirea ei de la nivelul ierarhiei. Printre altele, pentru că alimentează şi oferă credibilitate celor mai dure şi disperate poziţii anti-ecumenice, alimentând fisuri dureroase şi inutile, pe care un dialog sincer, creştinesc, argumentat şi politicos le-ar face imposibile. 
Este vremea să se revină la un număr firesc de episcopi, adică cel puţin unul pentru fiecare oraş sau grup de comune. Astfel încât episcopul să fie aproape de mireni, călugări şi clerici, iar aceştia să poată fi aproape de episcopul lor. De aici izvorăşte puterea, sănătatea şi unitatea Bisericii. 
Este ridicol să ai doar 40-50 de episcopi la 18-20 de milioane de ortodocşi, aşa cum se practică astăzi în Biserica Ortodoxă Română. Ajungându-se ca majoritatea credincioşilor să nu îşi vadă episcopul faţă în faţă niciodată în viaţă (nu includem aici, evident, eventuala participare la o slujbă arhierească alături de mii de alţi credincioşi…).
Este vremea să înceteze pentru totdeauna folosirea Bisericii ca instrument de asimilare etnică! Este vremea să se reglementeze libera folosirie a limbii oricărui grup etnic în bisericile locale! O asemenea reglementare ar rezolva ortodox şi „problema” autorităţii în zone aşa-zis „netradiţionale”, precum vestul Europei, Americile, Australia etc. Pentru că, de fapt, soluţia este simplă şi clară, încă din vremea Sfinţilor Apostoli: misiune facem toţi, până când sunt destui credincioşi şi ierarhi spre a se organiza biserica locală. Care, ortodoxă fiind [sic!], va avea grijă să sprijine orice grup etnic în folosirea limbii proprii în bisericile sale.

Toate acestea – şi altele pe care nu le mai ating acum, spre a nu lungi peste măsură cuvântul – pot fi discutate acum. Cinstit.

Sau se poate încerca iarăşi o aşa-zisă diplomaţie, stearpă şi inutilă, încercându-se menţinerea unei încremeniri instituţionale grave. Din care se va ieşi întotdeauna – aşa cum ne arată istoria că s-a întâmplat mereu. Dar se va ieşi cu atât mai dureros cu cât se încearcă mai mult forţarea menţinerii ei.
Un exemplu clar este această Sinaxă din Creta, construită pe un calapod prea puţin ortodox, ancorat în mentalităţi şi administraţii interbelice în cel mai bun caz – dacă nu chiar comuniste (ca limbajul unora dintre documente…). 
Spargerea ei, cu toate eforturile uriaşe depuse de unii pentru realizarea sa, arată probleme structurale. Reale. Concrete. A căror realitate poate fi muşamalizată pentru unii. Dar care trebuie rezolvate, sincer şi ortodox. 
Dar arată, totodată, şi faptul că dincolo de rigiditate şi birocraţie, limbaj de lemn şi gândire materialistă, Biserica este vie, trează, lucrătoare.

Ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi din toate colţurile lumii au răspuns documentelor şi regulamentului „Marelui şi Sfântului Sinod” din Creta într-un glas. Arătând aceleaşi probleme teologice, aceleaşi alunecări dogmatice şi canonice, aceleaşi lipsuri. Şi propunând ceea ce era de bun-simţ, amânarea întâlnirii până la lămurirea lor.

Refuzul unora de a lua în seamă aceste glasuri, refuz însoţit adesea de o tăcere jignitoare, sau chiar de insulte la adresa ortodocşilor de altă părere, iată, nu a rezolvat nimic. 
Voi sublinia aici, iarăşi, deosebirea gigantică între declaraţiile de deschidere faţă de părerile eterodocşilor şi surzenia sau agresivitatea faţă de părerile ortodocşilor ale unora şi aceiaşi teologi sprijinitori ai „Sinodului din Creta” – fie ei mireni, monahi sau clerici. 
S-a mers chiar, în unele biserici locale, până la crima de a opri de la slujire sau a sancţiona altfel pe cei care s-au exprimat împotriva „Sinodului din Creta”. Ca şi cum a vorbi împotriva Duhului Sfânt poate fi iertat, a vorbi împotriva Maicii Domnului, a sfinţilor, a Sfinţilor Părinţi sau a Sinoadelor Ecumenice, a Învăţăturii Bisericii şi asupra oricărui alt lucru poate fi iertat, dar nu şi a vorbi împotriva „Sinodului din Creta”… 
Este o dublă măsură, neortodoxă, ba chiar anti-ortodoxă, care trebuie să înceteze. Mai ales că, iată, nu rezolvă nimic.

Desigur, inerţia va duce mai departe multe.
Inerţia şi nevoia de certitudine, chiar dacă este o certitudine tristă şi stearpă.
Dar poate, nădăjduiesc eu, lecţia acestei nereuşite sinaxe va fi înţeleasă. 
Iar îndreptările de care bisericile locale au atâta nevoie, pentru a sta aşa cum se cuvine în Ortodoxie, vor începe să apară.

Să ne ajute Dumnezeu!

SURSA: pagina Facebook a autorului şi:
https://graiulortodox.wordpress.com/2016/06/11/sinaxa-din-creta-si-semnificatia-ei-actuala-pr-mihai-andrei-aldea/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s