Legăturile Patriarhiei Ecumenice cu Masoneria. Azi, cazul Bartolomeu Constantin Savoiu, Arhonte al Patriarhiei Ecumenice şi Mare Mason

Up date: Victor Athanasie Stănculescu era mason 33 de grade conectat cu Constantin Bartolomeu Săvoiu:

Masonul Victor Athanasie Stănculescu şi generalul român MOŞTENITOR al Propagandei Due

image

Mai întâi, vedeți mesajul lui Săvoiu (tuns Arhonte al Patriarhiei Ecumenice), către Patriarhul Ecumenic de ziua sa din acest an, în care îl felicită pentru ecumenism și Marele Sinod. Mesajul este pus pe pagina oficială a Marii Loji: http://wp.me/p26G9b-ro
Apoi, vedeți siteul personal al masonului, cu multe poze edificatoare: http://www.constantinsavoiu.ro/religie#prettyPhoto[29]/24/
Salvați-le, să nu dispară!
Iată implicarea în Biserica Ortodoxă cu care se laudă venerabilul „Marii Loji Române”.
Iar „Marele Sinod” este făcut sub bagheta Patriarhiei Ecumenice! Săvoiu o fi fost zilele acestea pe la evenimentul din Creta sau la incinerarea lui Stănculescu?
Creștini, treziți-vă!:

ACTIVITATEA CULTUAL-RELIGIOASĂ:

 

Vice-Preşedinte  al Consiliului de Administraţie al Vicariatului pentru Franţa, apoi Mitropolia Română pentru Europa Occidentală şi Meridională, sub jurisdicţia Patriarhatului României, 1992-2001;

Membru al Consiliului de Administraţie al Parohiei Ortodoxe Române ‘’Pogorârea Sfântului Duh’’ din Paris, 1984-2005;

Arhonte-Deputat (Ordinul nobiliar multisecualar al Arhonţilor) al Patriarhatului Ecumenic de la Constantinopole (Istanbul), din august 2000;

Pe 10 august 2000, Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I ‘’Primus Inter Pares’’ al Patriarhilor Ortodocşi, Urmaş al Bisericii Orientale a Apostolului Sfântului Andrei şi Şef Spiritual a 300 de milioane de ortodocşi din lume, i-a acordat d-lui Constantin SĂVOIU Crucea Sfântului Andrei, demnitatea nobiliară de Arhonte, funcţia deDeputat (Maestru de Ceremonii) şi dreptul de a fi numit ‘’Prea Onorabil’’ (Endimologhiotatos).

Din 2012 face parte din conducerea Alianţei Internaţionale Creştin-Ortodoxe, cu sediul la Chişinău.

Vizitează regulat Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole (Istanbul) şi participă la reuniunile anuale ale Arhonţilor, sub înalta conducere a Sanctităţii Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I şi are onoarea de a-l informa despre implicarea sa în diferitele activităţi cultual-ortodoxe internaţionale. 

Anunțuri

Un gând despre „Legăturile Patriarhiei Ecumenice cu Masoneria. Azi, cazul Bartolomeu Constantin Savoiu, Arhonte al Patriarhiei Ecumenice şi Mare Mason

  1. “Înaltpreasfințite Mitropolit al Pireului, Înaltpreasfințiți Arhierei, cinstiți Părinți, iubiți frați în Hristos,

    Prin harul Sfântului nostru Dumnezeu Treimic și al Preasfintei NăscătoareÎnaltpreasfințite Mitropolit de Dumnezeu, adresăm cu smerenie, ca Monahi Aghioriți, succintul și căldurosul nostru salut la această conferință mărturisitoare.

    Este pentru noi o cinste deosebită să participăm la această adunare de Dumnezeu iubitoare, fiind și noi împreună-luptători în lupta cea bună împotriva panereziei ecumenismului, dimpreună cu atâția părinți și frați luptători aleși, binecunoscuți, dar și necunoscuți, care de decenii, având cuget neînfricat și glas de Stentor[1], în ciuda tuturor uneltirilor care au încercat să-i reducă la tăcere, declară că rămân statornici în buna credință și îmbrățișează cu jertfelnicie credința noastră apostolică, cea predanisită de Părinți, cea nefalsificată și nestricată, cea fără de nici o fisură – luptă în fruntea căreia, cu toată sinceritatea vorbind, trebuia să stea astăzi necondiționat însuși Sfântul Munte, apărătorul din linia întâi și fortăreața Ortodoxiei, știut fiind, de altfel, că de fiecare dată de-a lungul istoriei Bisericii, monahismul s-a aflat în fruntea luptei împotriva ereziilor celor urâtoare de Dumnezeu.
    Și noi, deci, la rându-ne, purtând numele greu de Părinți Aghioriți, cu toate că ne simțim a fi foarte departe de minunata viețuire întru nevoință a Părinților noștri celor dinaintea noastră, însă următori ai acestora și continuatori ai luptei lor, și noi, ca și ei, dorind după mântuirea noastră întru adevăr, declarăm cu glas mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor că nu vom primi nimic din cele ale teologiei postpatristice, nimic care nu este în acord cu cele nouă (9) Sinoade Ecumenice și, ca să nu lungim cuvântul, nu vom primi nimic care nu este în acord cu sfânta Tradiție a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolicești pe care Domnul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, a mântuit-o cu însuși Sângele Său.
    După cuvântul marelui Apostol Pavel, spunem și noi întocmai fiecărui credincios bine intenționat: ”Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:8).

    Prin urmare, în cazul în care vor fi votate pozițiile antiortodoxe din textele presinodale propuse spre votare și mai ales, dacă se va acorda caracter eclesial ereziei papismului și amalgamului de confesiuni protestante, fapt care ar zdruncina din temelii dogma ortodoxă și sfânta Tradiție, nu numai că nu vom urma acestora, dar avem datoria, în virtutea Sfintelor Canoane ale Bisericii noastre și cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos și al Maicii Domnului, să întrerupem pomenirea tuturor acestora care se aliază cu pozițiile eretice și cu ecumenismul atot-eretic.

    Au fost mai mult decât de-ajuns cei o sută de ani de iconomie și de îngăduință față de frați mincinoși, ecumeniști și eretici. Vătămarea pe care a pricinuit-o această falsă iconomie criteriului ortodox în rândul clerului și poporului are dimensiuni uriașe.
    În Sfântul Munte avem tradiția veșnică a Duhului Sfânt, în virtutea căreia Părinții Aghioriți ne arată cum se aplică practic Canonul al 15-lea al Sinodului I-II Ecumenic, cum se aplică, adică, întreruperea pomenirii când un episcop propovăduiește erezie ”cu capul descoperit”.

    Reamintim că din 1924 până 1974 Sfântul Munte a întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic, pe motivul introducerii panereziei ecumenismului prin schimbarea calendarului și ridicarea anatemelor în timpului Patriarhului Atenagora.

    Astăzi, privirile tuturor credincioșilor, dar și ale Fanarului și chiar ale Bisericii Greciei înseși sunt îndreptate către această conferință, care, cu bună credință, are ambiția să se întrarmeze în fața uraganului ereziilor care se ridică împotrivă credinței noastre. Răspunsul nostru, al tuturor, către Marele Sinod ce urmează a se întruni și către reformele antiortodoxe pe care le pregătește Patriarhul Ecumenic și ierarhii și teologii ecumeniști, este cel dat de Patriarhii Ortodocși ai Răsăritului Papei Pius al IX-lea în 1848: ”Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi”[2].

    Vă mulțumesc pentru cinstea și dragostea de a asculta smeritul nostru salut și, cerând sfintele rugăciuni ale voastre, ale tuturor, doresc din tot sufletul bună reușită conferinței, așteptând cu interes hotărârile voastre mărturisitoare.

    Gheronda Savvas Lavriotul”

    Sursa: https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/22/salutul-unor-monahi-aghioriti-dar-chiar-daca-noi-sau-un-inger-din-cer-v-ar-vesti-alta-evanghelie-decat-aceea-pe-care-v-am-vestit-o-sa-fie-anatema-parintele-savvas-aghioritul-din/

    […]
    “Mai dureroasă este ruperea unității la nivel local. Pentru că schimbarea calendarului nu corespundea unei nevoie pastorale, nu a venit, cu alte cuvinte, dinspre turmă, ci a fost impusă de cei de sus, pentru a servi unor interese extrabisericești, și reacția de împotrivire a pliromei bisericești, a multor arhierei, preoți, monahi și mireni, a fost puternică și justitificată, cu urmarea că s-au format dezbinări și rupturi și în interiorul Sfântului Sinod, între episcopi, apoi, între preoți și episcopi, între mănăstiri și episcopi, între preoți și mireni la nivelul parohiei, chiar și între membrii aceleiași familii.

    Ce minte malefică a propus prin sofisme această schimbarea și a distrus în mare măsură unitatea calendarului de sărbători al Bisericii, și la nivel local, și la nivel supralocal? Sinodul I Ecumenic de la Niceeea a restaurat unitatea prin serbarea în comun a Paștelui, iar acum de ce unii au distrus antisinodal și anticanonic, pe o arie extinsă, această unitate? Nu va mai exista un alt Sinod care să readucă unitatea și pacea, să tămăduiască rănile pe care le-a pricinuit reforma calendaristică unilaterală, antisinodală, fără o hotărâre panortodoxă, din 1924? Nu mai e mult și se împlinește un veac de când există această ruptură a unității în Biserică.

    Ne îngrijim să ne unim cu papistașii, protestanții și monofiziții eretici, fără ca aceștia să se lepede public de ereziile lor, dar rămânem despărțiți de frații noștri care țin calendarul părintesc, față de care nu avem nici o diferență în credință.”
    […]

    Sursa: https://graiulortodox.wordpress.com/2016/04/21/vechiul-si-noul-calendar-si-praznuirea-comuna-a-pastelui-de-ce-sfantul-si-marele-sinod-a-retras-de-pe-ordinea-de-zi-acest-subiect-arzator-pr-theodoros-zisis-din-cadrul-conferintei-cu-tema/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s