Celebrul preot misionar rus Gheorghe (Iuri) Maximov critică teologic declarația comună a lui Francisc I și a Patriarhului Moscovei

Părintele Gheorghe Maximov, misionarul care tocmai a botezat zeci de asiatici (vedeti minunata sa lucrare misionară, alaturi de preotul ortodox Chiril Sckharboul,  in Filipinie, care duce la convertirea la Ortodoxie a zeci de parohii de catolici), prieten și colaborator al Noului Mucenic Daniil Sasoev, ia poziție față de declarația cu implicatii ecumeniste dată de PseudoPapa de la Roma și Patriarhul Moscovei la Havana:

Fr. George Maximov, a dynamic and tireless missionary priest who has served in mission fields throughout the world, offers some thoughts on the joint declaration signed by His Holiness Patriarch Kirill and Pope Francis.

To begin with, let me remind those who already by the mere fact of the meeting are lamenting: “all is lost, all is lost”: nothing is lost. The canons forbid to serve with heretics, to pray with them, and to take their blessing. Simply to meet, the canons do not forbid. The patriarch has not become a Catholic by this meeting.

On the meeting

Inasmuch as our patriarch was sent to this meeting neither by the Synod, nor by the Council of Primates (as far as I know), it is, in fact, his personal meeting.

It is good that the meeting passed without any kind of joint liturgical services or prayers. One gets the impression that the pope received the patriarch as an equal –nowhere in any of the photos do we see that the patriarch would have agreed to any subordination in relation to the Pope’s position.

On the document

On one hand, there are in the document not a few words with which we can agree. For example, the words in defense of the persecuted and oppressed in the Middle East (§8-10), the criticism of Islam (§13), the words against the discrimination of Christians in the West (§15), the call for rich countries to share with the poor (§17), the condemnation of homosexual indoctrination (§20), and abortion (§21), and that the schisms in Ukraine should be resolved “on the basis of canonical norms” (§27).

But for all of these, there are also expressions which are by no means indisputable, and sometimes erroneous.

For example: “it is our hope that our meeting may contribute to the re–establishment of this unity willed by God, for which Christ prayed … [and] inspire Christians throughout the world to pray to the Lord … for the full unity of all His disciples (§9). In the Church of Christ unity is already achieved in its fullness. Therefore in the Creed we confess faith in “one Church.” It is another matter that from this unity with the Church departed various heretical and schismatic communities. But their members cannot be called disciples of Christ. They are disciples of those who teach perversely about Christ and led them out of unity with the Church.

“We bow before the martyrdom of those who, at the cost of their own lives, have given witness to the truth of the Gospel, preferring death to the denial of Christ. We believe that these martyrs of our times, who belong to various Churches but who are united by their shared suffering, are a pledge of the unity of Christians” (§12). They would be able to be the pledge of unity of Christians only were we to proclaim that all the dogmatic differences in the faiths of the churches to which belonged those who were killed were wholly irrelevant. But to do so, we are unable. In actuality, only unity in truth can be the pledge of unity of Christians, which is not achieved by the suppression of dogmatic divergences, but in investigating them and rejecting those dogmas which are fallacious, for the sake of those which are true.

Cause for concern is the statement that mission work “excludes any form of proselytism” (§24). It is not clear what is meant. For example, within the concept of missionary work there is the explanation that proselytism is the carrying out of missionary work by improper means (coercion, bribery, deception). In this sense, we can agree. But I believe that in this document, particularly concerning the phrase “any form,” can be understood that, generally, it is forbidden to guide Catholics into Orthodoxy, which, naturally, is absurd. And the same in the following paragraph: “the method of ‘uniatism’ of past centuries, involving leading one community into unity with another by way of its separation from its own Church, is not the way to restore unity” (§25). But if we could guide some community of the Catholic Church into Orthodoxy, it would be for that given community the reestablishment of unity with the Church of Christ, and if it doesn’t happen, then that community remains in a state of separation from the Church.

“Thus, in large part, the future of humanity depends upon whether we will be able in this critical period to bear witness together to the Spirit of truth” (§28). In order for us, together with the Roman Church, to “bear witness together to the Spirit of truth” it is necessary for it to confess the truth and abandon its false dogmas.

Priest George Maximov
Translated by OrthoChristian.com

Anunțuri

Un gând despre „Celebrul preot misionar rus Gheorghe (Iuri) Maximov critică teologic declarația comună a lui Francisc I și a Patriarhului Moscovei

  1. În limba română:

    https://dragosteasebucuradeadevar.wordpress.com/2016/03/01/celebrul-preot-misionar-rus-gheorghe-iuri-maximov-critica-teologic-declaratia-comuna-a-lui-francisc-i-si-a-patriarhului-moscovei/

    Părintele Gheorghe Maximov, un dinamic şi neobosit preot misionar care a slujit în locuri de misiune din toată lumea, oferă câteva gânduri asupra declaraţiei semnate de Preafericirea Sa Patriarhul Chiril şi Papa Francisc.

    Pentru început, permiteţi-mi să le reamintesc acelora care deja în urma simplului fapt al întâlnirii se jeluiesc: “totul e pierdut, totul e pierdut”: nimic nu e pierdut. Canoanele interzic să slujim cu ereticii, să ne rugăm cu ei, şi să luăm binecuvântarea lor. Doar să ne întâlnim, canoanele nu interzic. Patriahul nu a devenit un romano-catolic în urma acestei întâlniri.

    Cu privire la întâlnire

    În măsura în care patriarhul nostru n-a fost trimis la această întâlnire nici ce Sinod, nici de Consiliul Întâistătătorilor (din câte ştiu), aceasta este, în realitate, întâlnirea sa personală.

    Este bine că întâlnirea a decurs fără niciun fel de servicii liturgice sau rugăciuni în comun. Impresia lăsată este că papa l-a primit pe patriarh ca pe un egal –nicăieri în niciuna din fotografii nu vedem că patriarhul ar fi fost de acord cu orice fel de subordonare în raport cu poziţia papei.

    Cu privire la document

    Pe de o parte, există în document nu puţine cuvinte cu care putem fi de acord. De exemplu, cuvintele în apărarea celor persecutaţi şi oprimaţi în Orientul Mijlociu (§8-10), critica Islamului (§13), cuvintele împotriva discriminării creştinilor în Occident (§15), chemarea pentru ţările bogate de a împărţi cu cele sărace (§17), condamnarea îndoctrinării homosexuale (§20), şi a avortului (§21), şi că schismele din Ucraina ar trebui soluţionate “pe baza prevederilor canonice” (§27).

    Dar pe lângă toate acestea, există şi expresii care nu sunt deloc incontestabile, iar câteodată sunt chiar eronate.

    De exemplu: “speranţa noastră este ca întâlnirea noastră să poată contribui la re-întemeierea acestei unităţi voite de Dumnezeu, pentru care Hristos s-a rugat … [şi] să inspire creştinii din toată lumea să se roage Domnului … pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Lui” (§9). În Biserica lui Hristos unitatea este deja înfăptuită în deplinătatea ei. De aceea în Crez mărturisim credinţa în “una Biserică.” Este o altă chestiune că de această unitate cu Biserica s-au lepădat diferite comunităţi schismatice şi eretice. Însă membrii lor nu pot fi numiţi ucenici ai lui Hristos. Ei sunt ucenici ai acelora care învaţă greşit despre Hristos şi îi abat în afara unităţii cu Biserica.

    “Ne plecăm în faţa martiriului acelora care, cu preţul propriilor vieţi, au dat mărturie despre adevărul Evangheliei, alegând mai bine moartea decât tăgăduirea lui Hristos. Credem că aceşti martiri ai vremurilor noastre, care aparţin diferitelor Biserici dar care sunt uniţi prin suferinţa lor comună, sunt o chezăşie a unităţii creştinilor” (§12). Ei ar putea fi chezăşia unităţii creştinilor numai dacă am proclama că toate dezacordurile dogmatice dintre credinţele bisericilor de care aparţineau cei care au fost ucişi sunt lipsite de orice importanţă. Însă a face aşa ceva, noi nu putem. În realitate, numai unitatea în adevăr poate să fie chezăşia unităţii creştinilor, care nu se obţine prin suprimarea divergenţelor dogmatice, ci prin investigarea lor şi prin respingerea acelor dogme care sunt false, din dragoste pentru acelea care sunt adevărate.

    Un motiv de îngrijorare este afirmaţia că munca de misiune “exclude orice formă de prozelitism” (§24). Nu este clar ce vrea să spună. De exemplu, în cadrul conceptului de muncă de misiune există explicaţia că prozelitismul este îndeplinirea lucrării de misiune cu mijloace necuvenite (constrângere, mită, înşelăciune). În acest sens, putem să fim de acord. Însă cred că în acest document, mai ales în ce priveşte formularea “orice formă,” se poate înţelege că, în general, este interzis să călăuzim romano-catolicii spre Ortodoxie, ceea ce, fireşte, e absurd. Şi la fel în următorul paragraf: “metoda ‘uniatismului’ secolelor trecute, comportând călăuzirea unei comunităţi în unitate cu o alta prin depărţirea ei de propria Biserică, nu este calea restabilirii unităţii” (§25). Însă dacă am putea călăuzi o oarecare comunitate a Bisericii Romano-Catolice spre Ortodoxie, ar însemna pentru acea comunitate restabilirea unităţii cu Biserica lui Hristos, iar dacă aceasta nu se întâmplă, atunci acea comunitate rămâne într-o stare de despărţire de Biserică.

    “Aşadar, în mare parte, viitorul omenirii depinde de capacitatea noastră, în această perioadă critică, de a sta împreună mărturie Duhului adevărului” (§28). Pentru ca noi, împreună cu Biserica Romano-Catolică, să “stăm împreună mărturie Duhului adevărului” este necesar ca ea să mărturisească adevărul şi să se lepede de dogmele ei mincinoase.

    Preot Gheorghe Maximov

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s