Adevărata şi unica Masă de Paşte este Dumnezeiasca Liturghie, în care mâncăm Mielul Jertfit de la facerea lumii!

Adevărata (şi unica) masă de Paşti este Liturghia. Dar, câţi stau la Liturghie trei ore în noaptea aceasta şi nu pleacă după ce iau lumină şi atât, ca să fugă la mâncarea materială, eventual îmbuibare păcătoasă? Mielul pascal (şi adevărata Lumină de Paşte) este Hristos, Paştele nostru, Mielul cel ce ridică păcatele lumii. Deci, Mielul pe care Îl mănâncă la masa pascală creştinii este Sfânta Împărtăşanie primită la Masa Altarului, în cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, de către cei ce s-au pregătit prin post, mărturisirea păcatelor, rugăciune, fapte bune. Nu mâncărurile de carne de miel, nu ouăle, nu pasca (plăcinta cu brânză frumos ornată cu semnul Sf. Cruci), nu sarmalele (cele de Crăciun) ne aduc harul mântuirii. Dacă îl aduceau ele, nu mai trebuia să se întrupeze Dumnezeu în Fiul Fecioarei, să propovăduiască Adevărul, să moară pe Cruce şi să învieze a treia zi. Din acest motiv, Sfinţii Părinţi şi însuşi textul Sf. Liturghii afirmă categoric faptul că cel care se împărtăşeşte sărbătoreşte Paştele şi Învierea de câte ori se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele lui Hristos cel Înviat. Iar masa DE DUPĂ Dumnezeiasca Liturghie este o prelungire comunitară şi comunională, agapică (adică expresie a iubirii frăţeşti) a mesei euharistice, duhovniceşti, a Sfintei Mese a ospăţului duhovnicesc al Stăpânului, mâncându-se prima dată din bucatele de dulce, comunitar, DUPĂ ce au fost binecuvântate de preot la sfârşitul Liturghiei. Atenţie, preparatele de carne nu se aduc în biserică, ci sunt binecuvântate în pridvor. Singura carne şi singurul sânge care poate exista în biserică este Trupul şi Sângele lui Hristos.De asemenea, Lumina de Înviere este harul dumnezeiesc necreat, împărtăşibil firii umane prin firea umană înviată şi îndumnezeită a lui Hristos, Dumnezeu-Omul. Căci de aceea S-a întrupat Dumnezeu, ca să îndumnezeiască pe om prin unirea neîmpărţită şi nedespărţită, neamestecată şi neschimbată dintre firea Dumnezeiască şi cea omenească în Hristos. Iar noi ne putem îndumnezei numai şi numai de credem, ne botezăm întru moartea şi Învierea Sa, lucrăm cele ale mântuirii şi ne împărtăşim din firea Sa omenească îndumnezeită. Pentru aceasta S-a întrupat, a murit şi a Înviat. Iar fără aceasta, nu există îndumnezeire şi mântuire, căci dacă exista, El nu mai murea pe Cruce, nu mai Învia, nu se mai înălţa la Cer (cu firea umană) şi nu mai trimitea pe Duhul Sfânt la cincizeci de zile după Înviere. Faptul că purtăm lumânări aprinse este doar un simbol şi o binecuvântare, nu însăşi împărtăşirea de sfinţenie. Deci, încă o dată, cei ce nu stau la Liturghie şi nu se împărtăşesc de roadele Învierii, prin Trupul Înviat, nu sărbătoresc deplin Paştele şi Învierea… Cât despre bucăţica de pâine binecuvântată, numită “paşte”, ea este anafură, adică pâine rămasă din prescurile din care s-a scos bucata ce este prefăcută în Trupul lui Hristos la Liturghie (bucată numită Agneţ, de la latinescul “agnus”= miel – apropos de Mielul Pascal). În noaptea de Paşte anafura este stropită cu aghiasmă mare (şi vin) şi se rosteşte o binecuvântare specială asupra ei. Însă acest lucru nu ţine loc de Sfânta Împărtăşanie, ci este doar o mângâiere duhovnicească, expresie a dorinţei de comuniune deplină, a dorinţei de a se împărtăşi cândva cu Trupul lui Hristos, dată celor ce sunt opriţi de la Sf. Împărtăşanie din cauza anumitor păcate (între care şi propria nepăsare faţă de Sf. Împărtăşanie – pe care, dacă am dori-o cu adevărat, nu am mai face păcate grele şi ne-am îndrepta viaţa). Prin urmare, în chip firesc, acest “paşte” se dă la sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii, ca întotdeauna anafura. Din păcate, însă, oamenii preferă doar simboluri, metafore şi alegorii ale mântuirii, şi nu însăşi hrana tare şi reală (despre faptul că ai noştri alergau după “paşte”, dar nu se Împărtăşeau, se plânge şi un ierarh străin, Neofit Cretanul venit în Ţara Românească în secolul XVIII – deci, problema este veche… şi, dacă ajută Domnul, vom reveni asupra ei cândva). Nu vor să-şi dea inima lui Dumnezeu şi visează la o mântuire ieftină (pe bani sau fără), la o reţetă exterioară şi formală, care să nu-i implice fiinţial, pe viaţă. Dar Hristos strigă neîncetat în biserici, prin Evanghelie şi Sf. Liturghie, în conştiinţele noastre: “Foc am venit să aduc pe pământ şi cât aş vrea să vă aprindeţi” de la el. Haideţi, deci, să dăm foc dumnezeiesc existenţei noastre, haideţi să omorâm moartea şi păcatul din noi! Ştim că aceasta nu o putem face singuri, ci numai de la Hristos, prin Hristos, cu Hristos, spre Hristos – Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cel fără de mamă din Tată, şi fără de tată din mamă. Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! Amin!
Marian Maricaru

Anunțuri

13 gânduri despre „Adevărata şi unica Masă de Paşte este Dumnezeiasca Liturghie, în care mâncăm Mielul Jertfit de la facerea lumii!

  1. Doamne ajuta,
    E prima data cand aud ca preparatele din carne nu se aduc in Biserica. Exista un canon? Mi-ar placea sa stiu mai multe despre asta. Pentru ca la noi in parohie cosurile se duc inauntrul Bisericii, iar , la fel, din preparatele binecuvantate, in special, carnea, se servesc dupa la o Agapa.
    “Atenţie, preparatele de carne nu se aduc în biserică, ci sunt binecuvântate în pridvor. Singura carne şi singurul sânge care poate exista în biserică este Trupul şi Sângele lui Hristos”

    • Hristos a înviat, Bubulina!
      În Molitfelnic, chiar înainte de Rugăciunea la binecuvântarea cărnurilor, scrie „Să ştie preotul că această rugăciune se citeşte în casele credincioşilor sau la uşa cea din afara bisericii, unde cărnurile stau, iar nu înăuntru” (vedeţi, în ediţia din 2002 a Molitfelnicului, l-a p, 418).
      Iar celelate mâncăruri (cu lactate etc) nu se aduc în naos, ci în pronaos, în mod corect. Acolo se binecuvintează. Iar în biserică, desigur, nu se mănâncă. Unii preoţi, din lipsă de spaţiu, mai dau dezlegare pentru a se mânca în biserică.

  2. Pingback: ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (21.04.2014) | Saccsiv's Weblog

  3. OFF TOPIC
    Dacă doriți și dispuneți de puțin timp, v-aș ruga să accesați PIAȚA UNIVERSITĂȚII – ROMÂNIA (1990), un film documentar EXCEPȚIONAL. Merită văzut și studiat.
    Noi, românii, oare ne cinstim martirii din decembrie 1989 și pe cei care au protestat împotriva comunismului în PIAȚA UNIVERSITĂȚII (53 de zile în ,,zona liberă de comunism”)?
    Tineri studenți, intelectuali și muncitori au fost uciși cu zecile în perioada 13-15 iunie 1990 sub bastoanele polițiștilor și securiștilor, sub ciomegele minerilor chemați și aduși de masonul filosovietic și KGB-ist Ion Iliescu.
    Trupe de securitate și miliție au arestat înainte de zorii dimineții de 13 iunie circa 267 de persoane folosind violența.
    Liderul studenților bucureșteni Marian Munteanu și alții au fost anchetați și torturați săptămâni întregi. Pe 13 iulie s-a organizat un mare protest pentru eliberarea lor. Sute de răniți grav și mii de răniți…
    Sediile partidelor din opoziție și ale unor asociații precum 21 decembrie 1989, devastate… Societatea românească scindată la extrem și incitată la ură…
    Întunecarea imaginii României pe plan extern, după ce câștigase multă simpatie după așa-zisa revoluție, care a fost transformată doar într-o schimbare de regim (revoluție anticeaușistă, deși poporul român voise una anticomunistă)…
    Dacă sunteți din București sau împrejurimile acestuia, mergeți măcar o dată și aprindeți o lumânare la mormintele lor din cimitirul Străulești II. Pe multe cruci scrie: ,,NEIDENTIFICAT”…
    AU LUPTAT ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI PENTRU RESPECTAREA PROCLAMAȚIEI DE LA TIMIȘOARA.
    AU LUPTAT PENTRU LIBERTATE ȘI DEMNITATEA POPORULUI ROMÂN!
    AU CÂNTAT CÂNTECE NOI ANTICOMUNISTE. AU PROTESTAT PAȘNIC. AU FOST NUMIȚI GOLANI DE CĂTRE ILIESCU. LA FEL CUM CEAUȘESCU I-A NUMIT HULIGANI PE REVOLUȚIONARII DIN TIMIȘOARA…
    AU ÎNĂȚAT RUGĂCIUNI (vedeți la un moment dat pe părintele Galeriu spunând la microfon Tatăl nostru)…
    AU STRIGAT DE NENUMĂRATE ORI ,,JOS COMUNISMUL!”

  4. Hristos a inviat!
    Ia spune, frate mai multe aici despre icoana care a izvorat mir la Sf Ciprian. Am citit mesajul tau de pe facebook. Dar acea icoana nu se mai gaseste nicaieri. Nici in bisericuta si nici la patriarhie unde se zice ca a fost dusa. Stii cumva pe unde e?

  5. OFF TOPIC
    Cine doreşte să înţeleagă felul în care gândesc oamenii din umbră (masonii), să pătrundă mai adânc viziunea măreaţă a lor asupra lumii din perspectiva cuceritorilor (bărbaţilor ,,puternici”), să vizioneze filmul aşa-zis istoric ,,ALEXANDER” (2004). Acest film îl preamăreşte pe Alexandru cel Mare şi visul său de a cuceri întreaga lume, să unească Asia cu Europa. Sunt multe aspecte în acest film, desigur regizat magistral în stil hollywoodian, care ne indică faptul că pentru masoni acesta este un film foarte educativ şi util.
    Ne vorbeşte practic despre VISUL DE A CUCERI OMENIREA PRIN FORŢĂ, PRIN LUPTĂ, astăzi când sunt atât de aproape de împlinirea lui… Numai că, pentru profani (adică noi toţi ceilalţi), termenul de CUCERIRE este înlocuit cu UNIFICARE.
    Şi vedem unificarea la toate nivelurile: economic, cultural, spiritual (calea ecumenismului), social (modul de viaţă modern, antitradiţional) şi politic…

      • Așa este. Nu am intrat mai mult în amănunte. Observăm că acest erou antic legendar (în film i se spune fiu al lui Zeus!) este luat de către unii contemporani (în speță mulți dintre evreii sioniști și francmasoni) ca model de urmat. Dar GLORIA nu este, din punct de vedere duhovnicesc, decât SLAVA DEȘARTĂ, adică nebunie înaintea lui Dumnezeu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s