REMEMBER: Mitropolitul Pireului, SERAFIM, cere RECUNOAŞTEREA OFICIALĂ A SINOADELOR ECUMENICE ANTIPAPISTE de către Sfântul şi MARELE SINOD al Bisericilor Ortodoxe. Si de aceasta data, textul este PRECEDAT DE O INTRODUCERE A NOASTRA despre ROLUL SINOADELOR, MAI ALES ECUMENICE SI OPORTUNITATEA UNUI ASTFEL DE SINOD IN ZILELE NOASTRE

Public aici, spre amintire, si doua articole (cel de mai jos si cel din postarea urmatoare), spre a se intelege mai bine problematica Sinodului al VIII-lea Ecumenic din secolul al IX-lea si cea a Marelui Sinod Ecumenic in pregatire (numit de ecumenisti, in mod gresit, doar „Panortodox” – pentru ca relativismul eclesiologic si sacramenal tipic ecumenist nu poate accepta fara o anumita jena, stinghereala, ideea ca Ortodoxia este Biserica cea Una, Sfanta. Soborniceasca [Katholika] si Apostoliceasca). Trebuie mentionat si faptul ca un sinod ecumenic se aduna, de obicei, cand apar probleme dogmatice (spre combaterea unei erezii, spre manifestarea discernamantului dogmatic – lucru cu profunde reverberatii eclesiologice), dar si grave probleme canonice etc. care pot afecta unitatea Bisericii. Si, dupa cum se stie, unitatea se manifesta la nivel dogmatic, canonic si cultic. Evitarea sinodalitatii si mai ales a intrunirilor cu caracter ecumenic poate fi foarte daunatoare in anumite contexte. Un rezultat al acestei evitari au fost si schismele aparute o data cu schimbarea calendarului – facuta fara un sinod panortodox (chiar daca unora le este cam teama sa recunoasca acest lucru). De abia mai tarziu se incercat reglemetarea printr-un sinod panortodox, dar ranile erau deja facute si, din pacate, raman deschise pana astazi. Pe de alta parte, si a intruni un sinod ecumenic comporta niste riscuri. In primul rand este vorba de pericolul deturnarii sinodului, asa cum s-a intamplat la sinoadele numite „talharesti”. Asa cum se spunea intr-o postare anterioara, numai episcopii care au urcat Taborul ascetico-mistic pot da decizii care sa poarte sintagma „parutu-S-a Duhului Sfant si noua” si care sa fie si receptate/pecetluite prin receptarea de catre pleroma Bisericii, adica de catre cei multi, care nu fac parte din ierarhie.

O alta problema (sau un risc) este si atunci cand cineva vrea sa intruneasca un sinod – si, daca se poate, chiar unul ecumenic – pentru a-si pecetlui prin acesta erezia. Poate si din acest motiv, dar si din motive practice (vitregia vremurilor), Biserica nu s-a mai manifestat prin Sinoade Ecumenice de veacuri si veacuri. Si, tot din aceste motiv, exista un scepticism atunci cand este vorba despre adunarea unui Mare Sinod Ortodox in modernitate. Acum cateva decenii unii au spus ca nu are de ce sa se intruneasca, pentru ca nu are ce erezie sa condamne. Erezii ar fi multe de condamnat, in permanenta, noi si vechi (in general, variatii la cele vechi – si toate avand in spate o gandire mai mult sau mai putin pagana – cum este si cazul primatului si infailibilitatii papale care trimit la sistemul oriental faraonic preluat de Imparatii Romani undeva prin secolul I d. Hr. si care a recidivat in gandirea teologilor franci care au ajuns sa stapaneasca sau, mai bine zis, sa confiste ortodoxia Romei Vechi incepand cu secolul al IX-lea). Sinodiconul Ortodoxiei, care ar trebui citit in fiecare Duminica a Ortodoxiei, dandu-se anathemei toate ereziile, ar putea fi actualizat. Dar, macar de ar fi rostit vreundeva in Romania… Caci pana si in Grecia, unde se rostea, a aparut deja directiva de a nu se mai rosti anathemele, ci doar binecuvantarile…

De fapt, frica era, mai degraba, ca acest Mare Sinod sa nu pecetluiasca vreo erezie, vreo mincinoasa unire cu heterodocsii (in principal cu asa zisii si autointitulatii romano-catolici). O astfel de frica sfanta inteleg ca a avut si Sf. Justin Popovici, care vedea prea bine ce directii gresite se iau, ce ispite existau. Insa, ca sa trec direct la concuzie, daca Marele Sinod si-ar justifica intrunirea tocmai prin nevoia de a condamna o erezie, el ar avea un sens profund si ar fi o stralucitoare biruinta tocmai daca ar condamna erezia ecumenismului. Si nu doar a afirmatiilor de un anumit timp dogmatic, ci si la cele de fatisa factura eclesiologica si sacramentala. Iar una dintre marile confuzii care se propovaduiesc astazi este dezlipirea dogmei de viata ascetico-mistica, de eclesiologie, de teologia tainelor. Exista, prin urmare, oameni care au facut sau fac afirmatii foarte dure la adresa diferentelor dogmatice dintre Ortodoxie si catolicsim sau protestantism ori necalcedonieni, insa care cred ca aceia au har lucrator, preoti, taine valide/lucratoare, deci, succesiune apostolica. S tocmai aici este erezia ecumenismului!

Iata, deci, ce se scria acum un an si mai bine, cand orgoliile intaietatilor in Biserica nu dusesera inca la disensiunile de la Chambessy din primavara lui 2011 ce au amanat intrunirea Marelui Sinod. De fapt si in fapt, tot o problema eclesiologica a starnit spiritele, anume aceea a insasi convocarii, prezidarii (primatului, protiei) si dreptului la vot in cadrul Marelui Sinod. Acest lucru nu face decat sa confirme, inca o data, importanta eclesiologiei precum si a legaturii dintre dogma si traire in teologia ortodoxa. Deci, daca ar fi sa fiu intrebat, as zice ca un Sinod Ecumenic ar fi astazi chiar indicat, tocmai pentru a condamna „erezia tutror ereziilor” – ecumenismul, mai ales cu subtilitatea sa relativista la nivel eclesiologic-sacramental mai sus pomenita. Nu stiu, insa,  daca este si oportun, adica daca a venit vreme cea buna pentru ca el sa fie un adevarat sinod inspirat de sus. Un semn bun ar fi acela ca ar exista deschiderea pentru recunoasterea oficiala a sinoadelor antifilioquiste si antipapiste ecumenice sau cu valenta ecumenica. Acesta este un lucru pentru care chiar trebuie sa ne rugam! Oricum, este deja mare lucru faptul ca doi ierarhi de calibru din Grecia, IPS Ierotehos Vlahos al Nafpaktosului si IPS Serafim al Pireului, ridica serios problema in acest sens.

………………………

(de aici incolo, preluare de pe Graiul Ortodox):

Ce se va discuta la Marele Sinod Ecumenic?

noiembrie 28, 2010

MITROPOLITUL PIREULUI SERAFIM

CERE RECUNOAŞTEREA OFICIALĂ A

SINOADELOR ECUMENICE ANTIPAPISTE

 

de către Sfântul şi Marele Sinod al Bisericilor Ortodoxe care se pregăteşte

printr-o scrisoare a sa către Arhiepiscopul Atenei şi către Sinodul Permanent. Sinoadele al VIII-lea şi al IX-lea Ecumenice au condamnat erezia Filioque, teologia eretică a lui Varlaam, erezia despre harul creat şi au dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi scrierilor sale despre „cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”[1]. Al VIII-lea Sinod Ecumenic, care condamnă de asemenea ereziile papiste, a fost convocat de Marele Fotie.

Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Pireului, Serafim, prin scrisoarea sa către Arhiepiscopul Atenei Ieronim, în calitatea acestuia de preşedinte al Sinodului Permanent, cere ca Sfântul Sinod al Bisericii Greciei să se îngrijească ca la Sfântul şi Mare Sinod al Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe (a cărui convocare se pregăteşte) să aibă loc proclamarea solemnă:

1) a Sinodului convocat de Sfântul şi Marele Fotie la Constantinopol (879-880) ca al VIII-lea Sinod Ecumenic şi

 Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Fotie

2) a Sinodului din 1351 din Constantinopol ca al IX-lea Sinod Ecumenic.

Primul a condamnat erezia Filioque, iar cel de-al doilea: 1) a condamnat teologia scolastică a lui Varlaam Calavritul, 2) a condamnat erezia scolastică despre harul creat şi 3) a dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi celor nouă tratate ale sale „Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”.

Sfântul Grigorie Palama

Scrisoarea

Textul întreg al scrisorii Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Serafim către Preşedintele Sinodului Permanent, Arhiepiscopul Atenei, Ieronim, este următorul:

„Cu multă evlavie mă adresez Prea Fericirii Voastre – care cu înţelegere şi înţelepciune plină de discernământ în vremuri cumplite pentru omenire deţineţi cârma acestei slujiri de întâi-stătător – precum şi Înalt Prea Sfinţiţilor Mitropoliţi şi membri ai Sinodului Permanent din actualul mandat sinodal – cu toţii conştienţi de veghea lor pastorală neadormită şi de discernământului superior (de care sunt datori), de dragostea sinceră şi de împlinirea datoriei lor faţă de Prea Sfânta Biserică Universală Ortodoxă – mă adresez, deci, pentru a vă prezenta următoarea propunere care va înscrie numele Voastre în dipticele marilor ierarhi ai Prea Sfintei noastre Biserici, care în multe feluri şi în multe chipuri s-au luptat şi au păstrat neschimbat şi nealterat adevărul „credinţei neprihănite predate sfinţilor, odată pentru totdeauna”[2]. Aceşti mari ierarhi au preţuit după cuviinţă şi în chip sublim pe stâlpii adevărului ortodox, pe Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi au transmis generaţiei următoare torţa supremă a participării la taina Bisericii şi la adevărata comuniune în Dumnezeu.

Sfântul şi Marele Sinod al Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe, pregătit la vreme prielnică şi prin strădanii prompte şi coordonat de centrul prea venerat al Ortodoxiei (…), de Prea Sfânta Biserică a Primului Tron a Constantinopolului prin Întâi-stătătorului acesteia (…), Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, reprezintă ocazia irepetabilă şi unică, pe de o parte de a-şi justifica titulatura de Sfânt şi Mare Sinod, iar pe de alta, de a oferi credincioşilor ortodocşi din toată lumea marea bucurie a stigmatizării atât a zelotismului ignorant, cât şi a ecumenismului sincretist.

Această posibilitate constă în proclamarea solemnă de către Bisericile Autocefale Ortodoxe ca al VIII-lea Sinod Ecumenic a Sfântului Sinod din 879-880 care a avut loc la Constantinopol, convocat de către Sfântul şi Marele Fotie cu participarea, prin reprezentanţii săi, şi a papei, pe atunci, ortodox, al Vechii Rome, Ioan al VIII-lea, Sinod care a cuprins teme canonice şi dogmatice şi mai ales:

 Sfântul Patriarh Fotie
  1. a confirmat ridicarea Marelui Fotie pe tronul patriarhal al Constantinopolului,
  2.  a ridicat anatemele sinodului din 869-870,
  3. a recunoscut obiceiurile şi tradiţiile fiecărei Biserici locale şi valabilitatea deciziilor acestora,
  4. a proclamat locul episcopului în Biserică,
  5. a stabilit relaţia episcop-monah prin sfintele Canoane pe care le-a redactat,
  6. a rezolvat chestiunea jurisdicţiei canonice din Biserica Bulgariei şi
  7. a condamnat erezia Filioque,

Precum şi proclamarea ca al IX-lea Sinod Ecumenic a Sfântului Sinod din 1351 convocat în Constantinopol, care:

  1. a condamnat teologia scolastică a lui Varlaam Calavritul, a celor dimpreună cu el şi prin extindere, a lui Thomas d’Aquino şi a lui Anselm de Canterburry,
  2. a dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului şi celor nouă tratate teologice ale acestuia, Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie, şi a proclamat posibilitatea persoanei umane, prin faptul că Dumnezeu S-a întrupat, de a participa la realitatea lucrării lui Dumnezeu prin energiile Lui dumnezeieşti necreate,
  3. a dogmatizat deosebirea dintre dumnezeiasca fire şi dumnezeieştile energii necreate şi a condamnat erezia scolastică despre harul necreat (actus purus),
  4. a editat Tomul Dogmatic care conţine aceste hotărâri.

Catedrala Mitropolitană din Tesalonic, locul unde se află moaștele Sf.Grigorie Palama

Este inoportun, desigur, să menţionez faptul că, în conştiinţa pliromei ortodoxe a Prea Sfintei noastre Biserici, Sinoadele pomenite mai sus sunt deja cinstite şi recunoscute ca Ecumenice şi cele dogmatizate de acestea validează cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi constituie Teologia Ortodoxă. Prin urmare, proclamarea formală şi numărarea acestora dimpreună cu celelalte şapte rămâne ca deziderat şi repet cu smerenie că conjunctura favorabilă care se profilează a Sfântului şi Marelui Sinod conferă Prea Sfintelor Biserici autocefale posibilitatea unică a proclamării acestora.

Deoarece, deci, propunerea înaintată se referă la o temă extrem de serioasă şi înaltă, propun ca aceasta să se pună pe ordinea de zi a următorului Sinod al Ierarhiei (Bisericii Greciei), convocat pentru februarie 2011, şi în mod sinodal să se decidă prezentarea ei de către Prea Sfânta Biserică a Greciei ca temă la viitorul Sfânt şi Mare Sinod, iar ca referent al acestei teme propun cu deplină responsabilitate pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Nafpaktei şi Sfântului Vlasie Ierotheos, bărbat cu un foarte pătrunzător spirit teologic şi care slujeşte în mod excepţional cuvântul teologic prin scrierea de opere remarcabile în care analizează şi prezintă tema despre care vorbim. Ca să dovedesc smeritele mele cuvinte ataşez un studiu referitor la această temă  al ierarhului pomenit. (Atașăm un text al Mitropolitului Ieroteos referitor la această temă)

Sărutând Dreapta Voastră prea cinstită

şi cerând rugăciunile Voastre cu trecere înaintea lui Dumnezeu, rămân

Al Vostru cel mai mic frate în Hristos,

† Mitropolitul Pireului Serafim

Ὀρθόδοξος Τύπος, 19.11.2010, nr. 1854, pp. 1, 7.

SURSA: http://graiulortodox.wordpress.com/2010/11/28/40-ce-se-va-discuta-la-marele-sinod-ecumenic-de-anul-viitor/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s